Chiar așa. Cum se distrau bucureștenii pe la 1870? Nu-i ușor de zis, dar putem bănui măcar, mai ales dacă găsim câteva surse demne de încredere. Am găsit câteva rânduri pe tema asta în lucrarea ”Bucureştii port de Dunăre : cu o prealabilă descriere a originei şi istoricului acestui oraş, dela 1200 până azi”, semnată de George P. Nemetescu și publicată în anul de grație 1943.

”Asupra recreațiunei Bucureştilor, până la 1873, nu putem face nicio descriere, intrucât înainte de această dată, nu s’a scris nimic în această direcţiune. Nu sunt decât amintirele vagi ale unor bătrâni de cele ce şi ei au auzit vorbindu-se in tinerețea lor.

Ne rezumăm deci numai la ceea ce, personal am putut să constatăm dela 1873 şi până acum, adică in decursul vieţei noastre.

Obiceiurile bucureştenilor, ce ar fi putut să fie socotite ca o recreaţiune, le putem clasifica după timpurile prin care s’au produs şi care au variat după cum urmează:

1873-1880. In această perioadă de timp, nu se cunosc alte distracţii şi nici recreaţii ale Bucureştenilor decat conver saţiile familiare, petrecerile familiare, jocurile naționale, vână toarea şi micile excursiuni locale. Pe atunci nimeni nu pleca vara, nici la băi, nici la munte, nici la mare.”

Toamna mergeau unii la vii la culesul strugurilor

”Locuitorii acestui oraş, pentru a se recrea, ieşeau la aer şi verdeață, făcând mici excursiuni locale. Mergeau la Filaret, la Pantelimon, la Cotroceni. Plecau dimineaţa şi se întorceau seara. La Filaret se opreau pe panta de sub deal azi Parcul Carol la fântâna sau izvorul Cantacuzino.

Plecau cu merinde, sticle cu vin, cuverturi, şi petreceau acolo toată ziua. Unii se duceau la Dealul unde e Metropolia.”

1890 – momentul ăla când apare strămoșul grătarului

”1890-1895. In aceşti ani, lumea începuse să meargă seara pela grădinile de vară in marginele oraşului şi unde cu fripturi pe grătar şi băutură, cât şi lăutari, se petrecea până în ziua. Astfel se petrecea la grădina lui Zdrafcu, pe locul din faţa podului St. Elefterie; Grădina la Leul şi Carnatul Iunie; la moşi -la Bordeiu şi altele. azi Şoseaua Jianu; la grădina Eliad – la moși – și altele.

In timpul toamnei se instalau mustării pe la colțurile de stradă, unde lumea mânca mititei, pastramă şi alte fripturi, cu must sau vin nou, până târziu, cântecele lăutarilor străbăteau văzduhul oraşului. Totul era eftin şi cu un leu sau doi, se putea face un chef. Era o adevărată viață, fără cinematografe, fără teatre, fără radio, dar cu multă bucurie şi veselie.

Se cânta şi se juca: Sârba maicelor, Sârba popilor, Margareta, Pițigoiul şi altele.

Mai tarziu incepuse a se juca prin unele grădini reviste: „Fetele din Popa Nan”; „Curse-grătare” şi altele unde lumea se amuza.

Această situaţie a durat până la 1897, după care acea viață plăcută, s’a schimbat in una tristă. O criză foarte grea s’a declarat din cauza a 3 ani de secetă extraordinară 1898, 1899 şi 1900.”

bucurestenii la 1870 la iarba verde petreceri 1870