La începutul anilor 60, axa nord-sud care lega Piața Victoriei de Piața Unirii a fost continuată prin construirea Magistralei Nord-Sud până la întâlnirea cu Calea Șerban Vodă, acolo unde aceasta se frânge brusc într-un unghi drept, în zona vechii mahalale a Broștenilor. Casele vechi, încă în picioare la jumătatea anilor 70, contrastau puternic cu noile blocuri înalte, de peste 10 etaje ale Magistralei. o mare parte din arhitectura specifică perioadei interbelice a fost demolată pentru a face loc ansamblurilor de locuințe colective.

Proiectul Magistralei Nord-Sud, cunoscută astăzi cu denumirea Bulevardul Dimitrie Cantemir, a apărut mai întâi în primul plan urbanistic de sistematizare al Capitalei, conceput de inginerul Cincinat Sfințescu, aprobat în 1921:

„Artera diametrală nord-sud deschisă aproape jumătate din lungimea ei (până aproape de b-dul Universităței) adică șos. Kiseleff-b-dul Lascăr Catargiu –I.C. Brătianu-Colței și cel prevăzut a se prelungi prin piața Sf. Gheorghe până în terenul communal numit Valea Plângerei este destinată a descongestiona Capitala ca circulație cu cel puțin aceeași cantitate cu cât a contribuit la aceasta b-dele diametrale Elisabeta, Carol, Protopopescu Pake. Acest nou bulevard diametral va lega, din fericire de astădată, și două parcuri orășenești: Parcul Național și Grădina Mogoșoaia cu parcul proiectat în Valea Plângerei. Dar rolul cel mare al acestui bulevard va fi înlesnirea circulației din centrul orașului în jurul pieței Sf. Gheprghe și legarea celor două jumătăți ale Capitalei prin o arteră circulabilă în bune condițiuni.”