Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Search Results for: caramidarii de jos

vineri

1

aprilie 2016

13

COMENTARII

Povestea Lacului Cocioc

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din cartierul Tineretului

lacul Cocioc

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, as scrie despre altceva, un rau capricios si la rastimpuri chiar turbat, care rareori tinea seama de oprelisti. Iar acest rau zvapaiat se numea Dambovita, cea careia locuitorii Bucurestilor ii adresau vorbe mieroase, pesemne ca s-o imbuneze: „Dambovita apa dulce Cin’te bea nu se mai duce„ Nu avea fire rea Dambovita, era doar prea avantata si se umfla prea repede cand veneau ploile, de nu mai avea loc in albie. Si atunci se revarsa, sarea din vadul ei, cucerea depresiuni si ineca malurile, nepasatoare la chinul bucurestenilor mai nenorocosi, care nu se mai […]

vineri

11

martie 2016

6

COMENTARII

Disparute din Berceni

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Manastirea VAcaresti disparuta din Berceni

  Subsemnata Marilena, aflandu-ma intr-o stare de nostalgie iremediabila, doresc sa declar ca din cartierul Berceni au disparut urmatoarele: o raspantie blestemata, cea mai frumoasa manastire crestin-ortodoxa din sud-estul Europei si cinematograful unde m-am pupat prima data cu un blond. Prima a disparut raspantia blestemata, cunoscuta la inceputul secolului XX ca Mandravela. Astazi ii spunem intersectia de la Piata Sudului, dar pe vremuri avea un aer funest, cu toate ca in zona nu erau decat vreo doua carciumi, o tutungerie si un chiosc cu paine si fructe. Nuanta macabra nu provenea insa din carciumile cu pricina, chiar daca deseori se […]

marți

17

iulie 2018

0

COMENTARII

Cu ce s-or fi ocupând oare zăbunarii, meștegiii și legănarii în Bucureștiul medieval? Mic dicționar de meșteșuguri rare sau dispărute

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

meșteșuguri rare sau dispărute

De demult, hăt, de demult, când Bucureștiul era abia o așezare medievală mai acătării, fiecare dintre cei pe care nu-i făcuse mă-sa boieri sau hoți avea câte-un meșteșug. Cei care se-ndeletniceau cu același meșteșug obișnuiau să se așeze pe aceeași uliță, ca să se-ajute între ei. Și când zicea bucureșteanul că se duce până nu știu unde, zicea că se duce „în covaci”, „în cărămidari” sau „în pieptănari”, că acolo ședeau fierarii, cei care făceau cărămizile și cei care pieptănau lâna folosită la fabricarea postavurilor. Așa se face că multe străzi, când a venit vremea să fie botezate oficial, aveau […]

vineri

13

iulie 2018

0

COMENTARII

Mahalalele din sectorul Albastru în vremea când Bucureștiul era-mpărțit în „văpsele”…

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Prima gospodărire administrativă a Bucureștiului a fost făcută de Alexandru Vodă Ipsilanti, în 1775: atunci au zis așa, să se împartă orașul în cinci plăși (adică plase), și în fiecare din plăși să fie câte 16 mahalale. Plășile cu pricina erau : Podul Mogoșoaiei (zona Calea Victoriei), Târgul de Afară (Oborul), Broșteni, Gorgani și Târgul (Piața Unirii). Apoi, în 1828, fiecărei plăși i s-a asociat câte o culoare. Dar bătrânii nu ziceau culoare, ei ziceau boială sau văpsea, și așa o să zic și eu, că parcă spusa asta are mai mult farmec. De-acum, Bucureștiul era făcut din galben, negru, albastru, verde si […]

vineri

2

februarie 2018

0

COMENTARII

De Stretenie, venea ursul în mahala să tămăduiască bolnavii de… sperietură

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Sursa: Bucureștii pe care nu i-am cunoscut, Radu Anton Roman

Pe 2 februarie e Stretenia, adică Întâmpinarea Domnului. I se mai zice și Ziua Ursului, pentru că Moș Martin scoate azi nasul din bârlog și dacă-și vede umbra, se sperie de mama focului și se-ascunde la loc. Asta înseamnă că iarna va mai ține încă șase săptămâni. Iar dacă pârdalnica umbră nu-i dă emoții, atunci e bine. Vine primăvara. Pe vremuri, în ziua asta se strângea lumea ca la urs în mahala. Și nici n-ar fi avut cum altfel, pentru că biata fiară era adusă de țiganii ursari printre oameni, pe post de tămăduitor și aducător de noroc și belșug. Românii, […]

miercuri

31

ianuarie 2018

4

COMENTARII

Despre fortificațiile lui Sinan-pașa de pe Dealul Piscului

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

fortificatii dealul Piscului

Pasionații de istorie pesemne știu că strada Radu-Vodă a fost trasată de-a lungul unei fortificații poruncite de Sinan-Pașa în 1595, când turcii au ocupat Bucureștiul. Despre Palanca lui Sinan-pașa, întăritura de lemn a mănăstirii Radu-Vodă (Sfânta Troiță, la vremea întemeierii), se dusese vorba mult timp încolo. Însă un fapt mai puțin cunoscut – despre care am reușit să găsesc informații doar în cartea lui Mihai Tătărâm, „La margine de București” – este că una dintre redute fusese ridicată pe Dealul Piscului. După legendara bătălie de la Călugăreni, Mihai Vodă s-a retras spre munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory, iar Sinan-pașa a pus […]

vineri

26

ianuarie 2018

2

COMENTARII

Povestea spionului din Berceni datorită căruia s-a deschis primul consulat francez la București în 1795

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

spionul din berceni

De Costache Stamate ați auzit? E o stradă pe la noi pe-aici. Ba chiar și stație de autobuz e. Dar cine-a fost acest Costache Stamate de i s-a păstrat numele atâta vreme în nomenclatorul stradal bucureștean? Aflăm tot din cărticica preotului Mihai Tătărâm, pe care-o citesc și recitesc frenetic de câteva zile, „La margine de București”: „Costache Stamate se trage din neamul unor mici boieri din Cărămidari. Un frate al mamei sale, diac la capuchehaia Țării Românești de pe lângă Înalta Poartă, îl ia cu sine la Istanbul, unde pare să-și fi făcut ucenicia politică. Dezghețat și întreprinzător, devine agent […]

marți

28

noiembrie 2017

2

COMENTARII

Ciuma lui Caragea a intrat în capitală pe la Văcărești

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

ciuma lui Caragea

„…să auzi la Văcărești în sat, din jos de București, cum că s-ar fi primejduit o casă de astfel de bolă, încât s-au dat și foc. După aceasta au mai trecut câteva zile. Socoteam glumă. Alții zicea: minciuni! Până s-au adevărat. În București lumea tot nu credea. Până când începu a să îndeși în luna lui august cât mergea mai rău. Iar când fu la octomvrie să întări o groaznecă morte, care nici nu s-au mai pomenit să mai fi fost vreodată măcar și alocurea.” Așa zicea Ioan Dobre zis Dobrescu, cojocar, țârcovnic și autor al unor însemnări în care […]

miercuri

10

august 2016

5

COMENTARII

Cele mai ciudate povesti din Valea Plangerii

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Tineretului, Povești din vremuri vechi

Valea Plangerii

Sunt atat de multe de spus despre Valea Plangerii, transformatã în urmã cu câteva decenii în Parcul Tineretului, incat va trebui sa le povestesc pe rand ca sa nu fac un talmes-balmes din cea mai fascinanta istorie petrecuta pe pamanturile Berceniului. Haideti sa vedem mai intai cum aparea Valea Plangerii în ghidul capitalei publicat de V. Miorini, în jurul anului 1923:     Legenda Vãii Plangerii   Demult de tot exista pe locul Vaii Plangerii o manastire, si langa manastire un satuc. Intr-o noapte, pamantul s-a cutremurat si s-a deschis, tragand in adancurile sale atat lacasul sfant, cat si mica asezare, […]

joi

9

iunie 2016

6

COMENTARII

Mihail Sebastian în vizită la Arghezi, delegatul mahalalei Mărțișor

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

delegatul mahalalei Mărțișor

În mica lui mansardă din Popa Tatu, Mihail Sebastian se ridică degrabă din pat, cu câteva secunde înainte ca ceasul deșteptător să dea alarma. Se-nfige în fața calendarului de perete și zâmbește întâi din colțul gurii, apoi cu toată fața. Azi se va duce la Mărțișor, pe Dealul Piscului, undeva la marginea Bucureștiului, aproape de o răspântie cică blestemată, să-i ia interviu lui Arghezi. E nerăbdător și emoționat. Numai de n-ar scăpa vreo întrebare banală, „De ce scrieți?” sau „De unde vă inspirați?”. A auzit de la alți gazetari că maestrul Arghezi e necruțător de sarcastic. Afara, pe trotuar, stă în cumpănă. Să […]