Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

marți

22

noiembrie 2016

1

COMENTARII

Parcul Natural Vãcãreşti și povestea lui

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni, Povești din cartierul Văcărești, Povești din vremuri vechi

parcul natural Văcărești

A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi, nu s-ar povesti, pe când în vechea Manastire Vãcãreşti ispãșeau pedepse deținuții, pe Valea Plângerii viermuiau șobolanii și nevoiașii forfoteau prin gunoaie, iar la Crematoriul Cenusa cei incinerați aveau dreptul doar la o slujbã înregistratã pe plãci de gramofon, au fost, mai bine zis, în cãușul format de Splaiul Unirii, Calea Vãcãreşti, Șoseaua Olteniței și Șoseaua Vitan Bîrzești, niște oameni împroprietãriți de regele Ferdinand, dupã primul rãzboi mondial. Cum arăta zona Parcul Natural Văcărești înaintea expropierii Traiul pe acel pãmânt din poala Bucureștiului, unde grãdinile de zarzavat dãdeau rod bun, iar bãlțile alimentate din izvoare subterane ascundeau […]

luni

21

noiembrie 2016

0

COMENTARII

La Târgul de Carte din 1933 a fost mai amuzant decât la Gaudeamus 2016

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din vremuri vechi

S-o fi lãudând Târgul de Carte Gaudeamus de anul acesta cu 850 de evenimente, 125.000 de vizitatori și o ofertã de titluri mai mult decât îmbietoare, dar, sã-mi fie iertatã îndrãzneala, înclin sã cred cã, în materie de pozne, feste și alte giumbușlucuri, Expoziția de Carte din 1933 încã deține supremația. De unde mi s-a nãzãrit ideea asta? De la nimeni altul decât scriitorul Mircea Damian, care povestește câteva scene de un umor delicios, petrecute la Expoziția cu pricina, în cartea „Bucuresti„. Evenimentul literar interbelic a avut loc în holul Teatrului Național, unde “domnii editori și-au aranjat raioane de desfacere, […]

joi

17

noiembrie 2016

0

COMENTARII

O micã odisee a gunoiului bucureștean

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

De câteva zile încoace, mergând, ca de obicei, pe șoseaua Olteniței, spre stația de metrou Piața Sudului, m-a tulburat un sentiment neplãcut pe care n-am reușit sã-l identific pânã astãzi. Cauzele acestuia nu sunt câtuși de puțin oculte, nu mã simțeam urmãritã sau amenințatã, nu, nici vorbã. Nu mã neliniștea decât mizeria care pãrea sã fi cotropit trotuarul, în ciuda eforturilor lucrãtorilor de la salubritate, pe care-i vãd mãturând în fiecare dimineațã. Presupun cã eforturile lor sunt oarecum sisifice, atâta vreme cât coșurile de gunoi, dupã ce cã nu sunt niciodatã suficiente, nici nu sunt înlocuite dupã ce se deterioreazã, […]

miercuri

16

noiembrie 2016

6

COMENTARII

Curiozitãțile Crematoriului „Cenușa” din Parcul Tineretului

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni, Povești din cartierul Tineretului, Povești din vremuri vechi

Suit pe coama dealului care domina fosta Vale a Plângerii, pe locurile unde cândva se veseleau bucureștenii în viile grãdinii Oracici (cunoscutã si ca Trocadero), Crematoriul „Cenușa” trezește și astãzi fiori trecãtorilor, chiar dacã este nefuncțional. O construcție magnificã, ascunsã în spatele unei perdele de copaci, Crematoriul a fost realizat, ca o premierã europeanã, într-un stil eclectic, cu elemente de inspirație bizantină, siriană și egipteană, dupã un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Lucrarea a început în 1925, iar în 1927 a fost terminatã la roșu, apoi reluatã în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu. Inaugurarea a avut însã loc în […]

marți

15

noiembrie 2016

0

COMENTARII

Omul care a adus cartea 15 ani e fascinat de aleile Cimitirului Bellu

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povesti din Cimitirul Bellu

Stiți cine locuieşte vis-a-vis de Cimitirul Bellu, şi se plimbã cu soția de mânã printre cavourile şi monumentele fascinante, cercetând epitafurile sau, pur şi simplu, bucurându-se de nostimele întâlniri cu veverițele jucãuşe? Nimeni altul decât omul care a adus cartea timp de cincisprezece ani, într-o emisiune televizatã care a încântat milioane de români (si care a fost, din nefericire, anulatã la sfârşitul anului trecut), scriitorul şi criticul literar Dan C. Mihailescu. În „Bucureşti, carte de bucãți„, volum apãrut în 2003, Dan C. Mihãilescu povesteşte cu drag despre anii când, locuind pe Soseaua Giurgiului, „a prins Valea Plângerii” şi s-a „dat cu sania […]

luni

14

noiembrie 2016

0

COMENTARII

Balcoanele zburãtoare de pe Șoseaua Giurgiului

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Dacã pânã acum Șoseaua Giurgiului era renumitã pentru blocul înclinat, de-acum probabil cã și balcoanele zburãtoare vor fi la fel de celebre. Duminica aceasta au zburat pe aripile vântului, de la etajele 9 și 10 ale unui bloc de pe Șoseaua Giurgiului (în dreptul strãzii Drumul Gãzarului), niste balcoane. Vijelia a fost atât de puternicã, încât a smuls balcoanele cu tot cu balustradele metalice, iar bucãțile au cãzut pe trotuar. Din fericire, fiind duminicã, strada nu era foarte circulatã, astfel încât nimeni nu a fost rãnit. Fațada unui magazin de la parterul blocului a fost însã distrusã, iar pompierii au intervenit cu patru autospeciale. Primarul Sectorului […]

vineri

11

noiembrie 2016

1

COMENTARII

De ce au dispãrut copacii de pe Șoseaua Berceni?

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Mã sunã maicã-mea la începutul sãptãmânii, supãratã foc. -Taie ãștia, mamã, pomișorii de pe Berceni! Erau tineri și frumoși, verzi ca ochii lu’ tac-tu, bine, putin înspicați cu ruginiu de toamnã, dar astea-s amãnunte. Ei, spune tu, ce le fãcuserã lor bieții pomișori, hm?! Ne iau aeru’ de la gurã ãștia, asta ne fac! Zic în sinea mea, ce naiba, (iar) a luat-o razna ADP-ul? Apoi, cu voce tare: -Mãi, mamã, calmeazã-te, trebuie sã fi avut totuși Primãria un motiv sã-i taie, poate puneau trecãtorii în pericol, sau poate urmau sã cadã la prima vijelie peste mașini, poate erau prea uscați… […]

joi

10

noiembrie 2016

2

COMENTARII

Povestea Ateneului Cultural din mahalaua Cãrãmidarii de Jos

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

În capatul dinspre Vãcãreşti al Cãii Piscului, lângã biserica mlãdioasã „Cãrãmidarii de Jos”, se înalțã un mic palat, cu turnuleț, arcade elegante şi acoperiş din țiglã roşie. În prima parte a secolului XX, aceastã clãdire adãpostea Cãminul moral, cultural si economic al Parohiei Cãrãmidarii de Jos, inființat de preotul Gheorghe Pãunescu, unde, la o serbare şcolarã, a debutat Maria Tãnase. Ateneul cultural exista încã din decembrie 1912, datorat tot eforturilor preotului Pãunescu, dar clãdirea de astãzi a cãminului a fost construitã între anii 1927-1930, în partea de nord a bisericii. Noul Ateneu avea o Sală de spectacole cu 300 de locuri (fotolii din piele), […]

miercuri

9

noiembrie 2016

4

COMENTARII

Mircea Damian, spiritul liber al literaturii române interbelice, a scris cea mai sincerã carte despre București

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din vremuri vechi

Mircea Damian a fost un gazetar feroce, un scriitor incomod și un visãtor neînfricat. Avea niște plãceri mai ciudate, pe care contemporanii nu le priveau cu ochi buni: sã spunã adevãrul, sã demaște ipocrizia, sã critice greșelile, sã sfideze autoritatea și sã-și pastreze conștiința curatã. Sã lupte pentru biata dreptate, înfruntând demn consecințele rãzboirii permanente cu puternicii timpului, consecințe care au fost dintre cele mai grele: detenție în douã rânduri la închisoarea Vãcãrești, sãrãcie și numeroși dusmani. De aceea vi se pare, poate, cã numele Mircea Damian nu vã spune prea multe. Nu era tocmai genul de tip popular, iar […]

marți

8

noiembrie 2016

1

COMENTARII

Cum aratã casa misterioasã din Orãșelul Copiilor dupã incendiul de luna trecutã

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni

Incendiul din octombrie aproape a pus la pãmânt casa misterioasã din Orãșelul Copiilor, despre care se spunea ba cã a fost biblioteca Mihail Sadoveanu, ba cã a fost un sediu Romprest, ba o clãdire administrativã a parcului. Oricum, mie-mi plãcea varianta povestitã de o cititoare a site-ului, care aflase de la soțul dumneaei, un „copil al Cociocului”, cã fusese casa parohială a părintelui de la Biserica Cărămidarii de Jos. De peste zece ani, însã, cãsuța cu cerdac a rãmas nelocuitã, deși este revendicatã. Pentru o vreme s-a transformat în adãpost pentru oamenii strãzii si pricinã de nostalgie pentru trecãtori, dar luna trecutã […]