„De la creaţia lumii şi până astăzi toate academiile medicale şi-au pus toate forţele spre a descoperi medicamentile care să poată remedia radical epilepsia, dar nici una nu a putut reuşi.

Onorabl. Domnilor Deputaţi, poate că Creatorul m-au decis să fiu eu inventatorul acestui tezaur al lumii suferinzilor, pentru adevăr probând eu cu anexatile copii, după dovezile ce am luat numai de la unii pătimaşi ce i-am remediat, şi între care essistă chiar dovezi medicale.

Am anunţat această operă a mea, prin petiţiune, Onorabl. Minister de Interne, pentru care s-au ţinut o întinsă corespondenţă cu Comitetul Medical, dar nici un rezultat. Domnul Prim Doctor Davila, în convorbirile ce am avut mi-au spus că numai Franţa şi Englitera pot recompensa ştiinţa inventată de mine. Sunt Român D-lor Deputaţi doresc a se glorifica patria mea că un Român a fost inventatorul remediului unei asemenea teribile boli. Nu cer dară recompensă streinului, ci a Patrii mele, căci din om cu avere, din cauza aceştii teribile boli, de care am suferit în cursu de nouă ani şi pe care am remediat-o singur, am devenit sărac.
Domnul Prim Doctor Davila, mi-a promis că mă va ataşa la oricare din spitale. Am refuzat căci pătimaşul de asemenea boală are necesitate de aer şi umblet, iar nu patul şi aerul infectat al camerii. Am refuzat pentru că nu doresc ca străinul să ia meritul ce merită această invenţiune, căci medicamentile mele sunt nişte simple erburi după pământul Românii …”

Dar de ce ținea morțiș acest Bălănescu să primească recunoaștere ca vindecător al epilepsiei?

Pentru că făcea parte dintr-o combinație suspectă, bineînțeles. Împreună cu asociații lui au declanșat o adevărată campanie de manipulare a opiniei publice, încercând ca prin presiunea asupra Consiliului Medical, exercitată de așa-zișii suferinzi de epilepsie vindecați prin metoda sa cu „simple ierburi”, să obțină dreptul de practică și, ulterior, să popularizeze tratamentul Bălănescu în străinătate. După un timp însă, bolnavii „vindecați” și-au dat seama că, de fapt, sufereau în continuare de epilepsie, așa că și-au cerut banii înapoi.

Profitând de înlăturarea lui Carol Davila din Consiliul Medical, Bălănescu a devenit mult mai îndrăzneț în afirmațiile sale: de-acum putea vindeca nu mai puțin de 11 boli:

„Epilepsie, friguri epileptice, reumatismul, brânca, sugiu sub unghie care strică unghiile, sau se numeşte stula, trânji, imoragjie, piciore frânte sau ose zdrobite din întâmplare. gălbinare negră, turbare, pentru care nu-şi poate ţine udul de ore ce treptă”

Până la urmă Consiliul Medicilor, sătul de insistențele echipei Bălănescu&Co. și mai ales de refuzul acestora ca supraveghetorii medicali să intervină în vreun asupra medicamentelor folosite în cadrul tratamentelor, i-a recunoscut în sentința din 1866 drept șarlatani.