Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povesti din Cimitirul Bellu Archive

miercuri

25

aprilie 2018

2

COMENTARII

Câteva lucruri mai puțin știute despre Cimitirul Bellu

Scris de , in categoriaPovesti din Cimitirul Bellu

curiozități despre Cimitirul Bellu

Toată lumea știe că Cimitirul Bellu este Père Lachaise-ul României, că acolo sunt îngropați artiști, scriitori și importanți oameni de stat, și că multe din monumentele sale funerare sunt considerate opere de artă. Nu-i de mirare, deci, că un astfel de cimitir ascunde și câteva secrete sau lucruri mai puțin cunoscute de publicul larg. Haideți să vedem care sunt acestea:   Acum 200 de ani, pe locul cimitirului Bellu creșteau portocali   Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pe ulița Șerban-Vodă se afla o grădină de petrecere, care-i aparținea baronului Barbu Bellio. Aici veneau bucureștenii în duminicile cu vreme bună să […]

marți

15

noiembrie 2016

0

COMENTARII

Omul care a adus cartea 15 ani e fascinat de aleile Cimitirului Bellu

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povesti din Cimitirul Bellu

Stiți cine locuieşte vis-a-vis de Cimitirul Bellu, şi se plimbã cu soția de mânã printre cavourile şi monumentele fascinante, cercetând epitafurile sau, pur şi simplu, bucurându-se de nostimele întâlniri cu veverițele jucãuşe? Nimeni altul decât omul care a adus cartea timp de cincisprezece ani, într-o emisiune televizatã care a încântat milioane de români (si care a fost, din nefericire, anulatã la sfârşitul anului trecut), scriitorul şi criticul literar Dan C. Mihailescu. În „Bucureşti, carte de bucãți„, volum apãrut în 2003, Dan C. Mihãilescu povesteşte cu drag despre anii când, locuind pe Soseaua Giurgiului, „a prins Valea Plângerii” şi s-a „dat cu sania […]

miercuri

28

septembrie 2016

4

COMENTARII

Vãzute într-o statie de tramvai din 1935, așteptând tramvaiul cãtre Cimitirul Bellu

Scris de , in categoriaPovesti din Cimitirul Bellu, Povești din vremuri vechi

tramvai cimitirul Bellu

Nu, nu m-am teleportat, dar am dat peste o imagine fascinantã, o fotografie din anul 1935, numitã „Stația de tramvai din Piațã”, si nu mã satur s-o privesc. De vãzut, vãd asa: Un tramvai cãtre Cimitirul Bellu, multe pãlãrii si sepci cu domni sub ele, o basma acoperind un cap de doamnã care asteaptã alt tramvai, cã ãsta nu-i bun, cu mâna-n șold. In spatele aparatului de fotografiat stã reporterul Willy Pragher, atent sã surprindã si tramvaiul încãrcat de reclame la Galeriile Lafayette, si controlorul care vorbeste cu cineva, cocoțat pe scara tramvaiului, si curiozitatea domnului mustãcios care verificã lucrãrile […]

luni

25

iulie 2016

3

COMENTARII

Esența stilului național românesc în arhitecturã, înfãțișatã de patru cavouri din Cimitirul Bellu

Scris de , in categoriaMusai de vizitat in Berceni, Povești din cartier Berceni, Povesti din Cimitirul Bellu

patru cavouri din Cimitirul Bellu

Patru cavouri realizate de Ion Mincu, pe care le putem vedea în Cimitirul Bellu, sintetizeazã întreaga experientã a formãrii unui stil national românesc în arhitecturã. Acestui suflet de artist exilat în sine însusi, acestui om pentru care era vital sã fie simplu, dar niciodatã comun, îi datorãm readucerea la viatã a vechii arhitecturi românesti. Mare si greu lucru, dar care se lasã deghizat într-unul lesnicios chiar de cuvintele modeste ale maestrului: „… ceea ce am făcut eu e un lucru mic şi simplu: am văzut în ţara asta semănată cu lucruri vechi, frumoase, o biserică, o casă, un acoperiş, o uşă, o rozetă, un […]

luni

13

iunie 2016

3

COMENTARII

Cum se plimbau mahalagioaicele de altădată în cimitirul Bellu?

Scris de , in categoriaPovesti din Cimitirul Bellu, Povești din vremuri vechi

plimbare in cimitirul Bellu

„Când vin mahalagioaicele Dumineca în plimbare la Bellu, în papuci, cu scurteica roșie îmblănită cu vulpe, cu părul uns cu unt de migdale și încrețit, cu panglicuțe galbene sau roșii trecute prin cozile multe și mici, se închină cu un fior întrând în aleea largă, principală, așternută cu pietriș ce geme sub pașii grei. Apoi, dacă e doliu la poartă, se grăbesc să meargă să vadă în capelă mortul desfigurat și galben, culcat cu capul prea jos în coșciugul tare și prea strâmt. Și, după ce și-au satisfăcut bolnăvicioasa, primitiva curiozitate, se închină iarăși, zic cu convingere <Săracu’ sau Săraca> […]

marți

10

mai 2016

4

COMENTARII

Misterul din Cimitirul Bellu. Cine este vinovat de moartea Katalinei Boschott?

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povesti din Cimitirul Bellu

monumentul Katalina Boschott

Varu-meu e-ntr-a cincea, are urechile clapauge si citeste numai romane politiste, ceea ce o bucura pe maica-sa. Nu de alta, dar daca Dorinel o sa se faca politist si o sa poarte chipiu, poate n-or sa mai iasa urechile in evidenta atat de tare. Mie mi-e simpatic pustiul, asa ca in vacanta de primavara l-am luat tare: -Ia zi, Dorinele, cat de bun esti tu la rezolvat cazuri dificile? -Cel mai bun! a zis Dorinel. Are pustiul o incredere in el, ceva de speriat. Dar nici eu nu sunt vreo credula, asa ca l-am anuntat ca plecam intr-o misiune de investigatie. […]

miercuri

4

mai 2016

10

COMENTARII

Povești nemuritoare din Cimitirul Bellu. O iubire interzisă

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povesti din Cimitirul Bellu

povești din Cimitirul Bellu

Nu stiu dacă se vede pe chipul meu că îmi plac poveștile, dar trag povestașii la mine, ceva de speriat. Uite, chiar azi dimineață, când mă plimbam prin cimitirul Bellu, umbrela unei doamne mi-a acroșat Buburuza  (așa îi spun umbrelei mele, pentru că este roșie cu buline albe) chiar în dreptul monumentului familiei Poroineanu. Doamna a început să râdă. – Ia uite, dragă, am făcut accident! Uite d-asta n-am vrut eu niciodată să șofez, nu mă pricep să conduc nici măcar umbrela. Femeia este destul de în vârstă, dar râde cu atâta poftă, încât pare o domnișoară care chiulește de la liceu. Are părul lung și alb, […]

miercuri

27

aprilie 2016

9

COMENTARII

Povești nemuritoare din Cimitirul Bellu. Cavoul Iuliei Hașdeu

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povesti din Cimitirul Bellu

cavoul Iuliei Hașdeu

Aveam 19 ani fără două luni, când m-a invitat la o întâlnire în Cimitirul Bellu un băiat înalt, palid și eminescian din profil. Se mutase recent în București și era pasionat de oraș într-un mod autentic. Eram destul de circumspectă în privința întâlnirii, dar m-a ademenit cu promisiunea că vom vizita mormântul lui Eminescu, așa că m-am dus. Eram îndrăgostită până peste urechi de poetul cu pletele în vânt, purtam mereu la mine, în rucsac, poza aceea a lui, faimoasă, pe care o decupasem fără jenă dintr-un manual de limba și literatura română. Eu nu mai fusesem niciodată în Bellu, și nici […]

miercuri

20

aprilie 2016

4

COMENTARII

Povestea lui Bezviconi, istoricul nevoit să lucreze ca portar la Cimitirul Bellu

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni, Povesti din Cimitirul Bellu

portarul bellu

Pe lumea asta sunt oameni și oameni. Oameni care, de exemplu, asistând înlăcrimați la înmormântarea interlopului Fane Spoitoru, scuipă semințe pe mormântul lui Aurel Vlaicu, și oameni care, nevoiți să se angajeze portari la Cimitirul Bellu, cercetează inscripțiile funerare, monumentele, sculpturile, apoi scriu lucrări de o importanță covârșitoare pentru istoria țării. Cum, nu cunoașteți decât oameni din prima categorie? Normal, puterea lor stă în număr și indiferență. Tocmai de asta vreau să vă spun astăzi povestea unui om din a doua categorie, de fapt a singurului om din a doua categorie (mă îndoiesc să mai fi înregistrat istoria și alți […]