Mica poveste a micului oraș din Berceni: Orășelul Copiilor
Scris de Marilena, in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni
Pe unde e Orășelul Copiilor astăzi, maiorul baron Rudolf von Borroczyn desena pe planul Bucureștilor din 1846 niște semne mititele, care arătau că pământul dintre Calea Văcărești și Drumul ”la Kalarasch” (Șoseaua Olteniței) era cultivat cu viile Mănăstirii Văcărești sau ale unor localnici precum Nicola Kojokar, Pînzaru sau Papa Ioan.
Însă la sfârșitul secolului XIX, asupra viilor din Cătunul Bellu cădea blestemul filoxerei, iar podgoriile întinse și pline de rod urmau să fie înlocuite curând de terenul sportiv Voievodul Mihail și de drumuri prăfoase, bătute din când în când de nevoiașii care căutau prin Valea Plângerii (mlaștina Cociocului, transformată în groapă de gunoi), sticle goale și oase putrede pe care le vindeau spre a fi transformate în pudră pentru albirea zahărului.
În 1965 începea amenajarea Parcului Tineretului, iar pe la începutul anilor ’80 se construia Orășelul Copiilor*, cel mai mare parc de distracții din România acelei perioade. Fusese inaugurat de însuși Moș Gerilă și avea tot ce-i trebuia: tiribombe, mașinuțe, căluți, buburuze, vată de zahăr, montaigne-rousse, ba chiar și-un trenuleț, cu tot cu șină. Calea ferată era lungă de 1,8 km, trenulețul răspundea cu mândrie la numele de Thomas și toți copiii îl iubeau și voiau să se plimbe cu el în jurul Orășelului.
Până în 1991, trenulețul a circulat fără întrerupere, apoi locomotivele și vagoanele au fost închiriate privaților. În 2002 l-au închis pe Thomas în depou, i-au demolat gara și nu l-au mai lăsat să iasă la lumină decât peste patru ani, când copiii (și adulții) l-au întâmpinat cu bucurie.
Felul în care fusese realizată calea ferată de ITB, cu distanțiere de fier sudate între șine, a împiedicat furtul acestora, dar nu și pe al șuruburilor. A mai făcut Thomas o vreme ciuuu-ciuuu, pe o șină care, în multe locuri, era fixată cu cartoane sau lăsată pur și simplu în aer, până în 2011. Atunci au închis tot parcul, pentru că lumea începuse să-i spună Orășelul Groazei: aparatele de joacă puneau în pericol siguranța copiilor, restaurantele nu-și plăteau taxele iar totul fusese lăsat în paragină.
Când s-a redeschis, Thomas era un tren ca ne-trenurile, cu roți ca mașina și, pe deasupra, verde.
În vara anului 2016, Orășelul a fost iar închis din cauza echipamentelor, unele vechi de 40 de ani, care nu respectau normele de siguranță, dar a fost redeschis în toamnă, cu promisiunea primarului sectorului 4, Daniel Băluță, că vor fi inaugurate în curând ”o nouă Roată, de dimensiuni mai mari decât cea veche, și un nou roller-coaster”.
Surse:
* Sursele dau date diferite în ce privește amenajarea Orășelului Copiilor. Astfel, site-ul www.transport-in-comun.ro menționează începutul anilor 80 în articolul „Linia îngustă din Orășelul Copiilor”, iar documentul Muzeului Bucureștiului, „O incursiune în istoriile cartierului Berceni”, anul 1976.
http://www.evz.ro/orasel-inchis-de-o-firma-fantoma-935479.html
Dar nu s-a mai întîmplat roata mare nu s-a mai pus la loc ,multe bănci au dispărut , grătarele s-au scos chioșcurile s-au demolat ,in parc nu se mai fac evenimente ,tirguri , la marginea parcului in fata palatului copiilor maidan plin cu zăpadă murdara peste care tronează gunoaiele , si asta pina aproape de lunile călduroase ,o mare mare infecție,domnule Băluța , domnul Piedonea fost un adevărat primar,o fi avut si el bubele lui ,dar totuși nu il egalați. Grătarele s-au scos ca s-auplins cei din blocurile noi di parc, ca sunt afuati dar domnule Băluța ,cînd s-au construit acele grătare parculbera parc nu era locuit ,acolo nu trebuia sa se facă blocuri ,niste primari lacomi de la capitala au dat autorizații de construcții ,iar pentru ei eu zic sa il desființați ,sa nu mai fie probleme iar dl. primar sau se mai laude cu acest parc si cu ce o sa facă de 1 iunie ca zi a sectorului 4 .oricum sectorul a ajuns de tot risul .Eu va sugerez sa va dați demisia .
In anul 1972 cand eram clasa a 3a, am fost duși de la școală cu toții Duminica, la munca patriotică in goapa de gunoi a Cociocului. Ne puneau sa căutăm prin gunoi, (fără mănuși, sau alt echipament de protecție!) și să separăm lemnul, fiarele, cărămida și sticla in grămezi separate de unde erau luate de basculante și duse in afara Bucureștiului. Așa s-a început curățirea locului unde astăzi este Parcul Tineretului si Orășelul Copiilor! Cu muncă voluntară, patriotică a copiilor cu vârste începând de la 7-8 ani!
Datele de la Muzeul Bucureștiului sunt corecte. Orășelul Copiilor s-a deschis în anul 1976. Eram clasa a 7a și îmi amintesc cum așteptam și alergam cu prietenii să putem ocupa un cart, o mașinuță pe benzină. Vindeau bilete în continuu și nu era nici un fel de linie de așteptare, sau organizare. Când se termina o cursă, toți fugeam spre o mașină și apuca cine avea noroc, și dacă ocupantul avea 4-5 bilete așteptai din nou!