Biserica Târcă din Vitan e tare veche. Veche, frumoasă și cu o poveste pe măsură, care sună așa:

În anul 1820, pe versantul stâng al Dâmboviței, Târcă Răducanu Poenaru, logofăt al Divanului domnesc, mare sluger, mare serdar și mare stolnic, împreună cu soția sa Natalia, a zidit o biserică pentru oamenii din mahalaua Vitanului. Numele Târcă pare să se tragă fie din cuvântul unguresc Tarka, cu referire la vitele ce pășunau pe Câmpia Vitanului, fie din cuvântul albanez „țarc”.

După moartea fondatorilor, biserica a fost întreținută de moștenitoarea Eufrosina Păucescu, până în anul 1898, când a vândut-o domnilor Louis Blanc și Virgil Pleșoianu, rămânând apoi cu totul acestuia din urmă. Din păcate, în actele de vânzare nu s-a prevăzut nimic legat de întreținerea bisericii, aceasta deteriorându-se din ce în ce mai tare. La un moment dat crescuse chiar un corcoduș pe acoperișul clopotniței, corcoduș în care o barză și-a clădit cuibul de vară. În 1912, Pleșoianu s-a hotărât să dărâme biserica Târcă, pentru că -spunea dumnealui- nu mai avea nevoie de ea. Mitropolia, la sesizarea Ministerului Cultelor, a răspuns că nu va admite sub nicio formă acest lucru, și a continuat să strângă fonduri pentru restaurare, în ciuda împotrivirii proprietarului. Acesta s-a lăsat foarte greu convins să renunțe la gândul distrugător, în final cedând totuși terenul pe care era clădită biserica, fără nicio despăgubire bănească.

În 1915 biserica Târcă a fost reparată radical, din colectă publică și din contribuția Mitropolitului Primat Conon, dar la cutremurul din 1940 turla s-a dărâmat și nu a mai fost refăcută. În prezent, biserica Târcă-Vitan este înscrisă pe lista monumentelor istorice.

Sursa: București, Materiale de istorie și muzeografie, 2011

 

biserica Târca biserica Târca Vitan mahalaua Vitanului monumente istorice