Primul Senat al României a fost construit pe Calea Șerban Vodă de negustorul Sperie-Pește
Scris de Marilena, in categoriaPovești din vremuri vechi
În primăvara lui 1847, Bucureștiul a fost cuprins de un foc sălbatic căruia i-a căzut pradă aproape o treime din clădirile orașului.
Printre acestea se afla și hanul lui Mustacov, un ofițer al armatei ruse care-și pusese în gând să rămână în urbea românească, așa că se apucase să cumpere proprietăți. Când principala sursă de venit i-a dispărut însă în marele incendiu, Mustacov și-a vândut terenurile și a părăsit Bucureștiul.
Așa a ajuns bogatul negustor Sperie-Pește să cumpere o bucată de pământ pe Podul Beilicului și să construiască acolo o casă fără seamăn printre clădirile Bucureștilor.
Avea un etaj, un demisol și o formă neobișnuită, triunghiulară, cu câte șapte ferestre pe laturile lungi. Șapte (un număr sacru în simbolismul masonic), erau și ferestrele de pe fiecare latură a demisolului, în timp ce colțul dinspre stradă întâmpina trecătorii cu o singură fereastră la parter. Intrarea se făcea prin curtea interioară, stâlpii din fontă erau frumos ornamentați, iar coridoarele demisolului labirintice. („Primul Senat”, de Emanuel Bădescu, via bucureștiulmeudrag.ro)
Când s-a constituit Corpul Ponderator – Senatul, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, interiorul casei bizare de pe Calea Șerban Vodă a fost transformat în amfiteatru pentru a găzdui ședințele primilor senatori ai României.
Ulița paralelă cu una din laturile clădirii a primit denumirea Strada Senatului, și timp de doi ani aici a funcționat primul Senat al României. Numai că senatorii s-au înmulțit, iar Calea Șerban Vodă se afla totuși la marginea Bucureștilor. Nu se cuvenea ca figurile politice proeminente ale țării să se amestece printre locuitorii mahalalelor, așa că Senatul s-a mutat într-o sală din Palatul Universității.
Ulterior, în timpul regimului comunist, casa construită de Sperie-Pește a devenit sediu al Cooperativei „Arta și Precizia”, iar strada Senatului a fost redenumită strada Valerian Prescurea.
Astăzi, clădirea este o ruină uitată de toată lumea.