Primul Senat al României a fost construit pe Calea Șerban Vodă de negustorul Sperie-Pește
Scris de Marilena, in categoriaPovești din vremuri vechi
În primăvara lui 1847, Bucureștiul a fost cuprins de un foc sălbatic căruia i-a căzut pradă aproape o treime din clădirile orașului.
Printre acestea se afla și hanul lui Mustacov, un ofițer al armatei ruse care-și pusese în gând să rămână în urbea românească, așa că se apucase să cumpere proprietăți. Când principala sursă de venit i-a dispărut însă în marele incendiu, Mustacov și-a vândut terenurile și a părăsit Bucureștiul.
Așa a ajuns bogatul negustor Sperie-Pește să cumpere o bucată de pământ pe Podul Beilicului și să construiască acolo o casă fără seamăn printre clădirile Bucureștilor.
Avea un etaj, un demisol și o formă neobișnuită, triunghiulară, cu câte șapte ferestre pe laturile lungi. Șapte (un număr sacru în simbolismul masonic), erau și ferestrele de pe fiecare latură a demisolului, în timp ce colțul dinspre stradă întâmpina trecătorii cu o singură fereastră la parter. Intrarea se făcea prin curtea interioară, stâlpii din fontă erau frumos ornamentați, iar coridoarele demisolului labirintice. („Primul Senat”, de Emanuel Bădescu, via bucureștiulmeudrag.ro)

Interiorul primului Senat al României a fost transformat în amfiteatru. Astăzi clădirea este o ruină.
Când s-a constituit Corpul Ponderator – Senatul, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, interiorul casei bizare de pe Calea Șerban Vodă a fost transformat în amfiteatru pentru a găzdui ședințele primilor senatori ai României.
Ulița paralelă cu una din laturile clădirii a primit denumirea Strada Senatului, și timp de doi ani aici a funcționat primul Senat al României. Numai că senatorii s-au înmulțit, iar Calea Șerban Vodă se afla totuși la marginea Bucureștilor. Nu se cuvenea ca figurile politice proeminente ale țării să se amestece printre locuitorii mahalalelor, așa că Senatul s-a mutat într-o sală din Palatul Universității.
Ulterior, în timpul regimului comunist, casa construită de Sperie-Pește a devenit sediu al Cooperativei „Arta și Precizia”, iar strada Senatului a fost redenumită strada Valerian Prescurea.
Astăzi, clădirea este o ruină uitată de toată lumea.