Știm prea bine cum e traficul bucureștean. Nu o să vă reamintesc eu acum, mai ales că sunt un pieton convins, tocmai ca să evit stresul șofatului prin capitală. Iar dacă vă spun că și-n perioada interbelică era o adevărată aventură să conduci un automobil, poate că nici n-o să mă credeți, că doar anii 30, în tot Bucureștiul, erau mai puțin de 10.000 de mașini.

Dar, chiar și atunci, șoferii se tamponau, trecătorii se luau la harță pe marginea accidentului, iar polițiștii cedau presiunilor…

Ne povestește Paul B. Marian o scenă de acest fel în „Realitatea ilustrată” din 15 octombrie 1931.

 

La întretăierea Căii Victoriei cu Bulevardul Elisabeta, două mașini, încercând să treacă linia de oprire, s-au ciocnit.

-Idiotule! Nu puteai să ții dreapta?

-Ți-am făcut semn cu mâna, boule!… Uite, acum s-a dus dracului bunătate de aripă!

Și cearta continuă sub ochii binevoitori ai agentului de circulație care, impasibil, stă rezemat de „Stop”-ul lui, încercând să dirijeze circulația.

Mașinile s-au oprit toate, s-au îngrămădit, claxoanele urlă. Un adevărat infern, pe când cei doi conducători de mașină continuă să se certe.

De o parte și de alta a trotuarului, lumea s-a îngrămădit și comentează faptul.

Sursa: Ilustraţiunea română, 04, 17 august 1932

-Da, domnule, spune unul, merg ca nebunii, parc-ar fi pe Bărăgan!

-Așa-i! Bine că s-a mai reglementat puțin circulația, altfel, cu mașinile astea, ne-ar fi trimis pe toți la Morgă!…

-Ce s-a reglementat? Nu vezi d-ta cum stă sergentul acolo parcă nu s-ar fi întâmplat nimic? Cică-i agent de circulație! Bine că le-a dat uniforme! Râd și curcile de noi!

-Dar ce vrei, domnule, să facă? Ăștia-s criminali, domnule…

-Criminal ăi fi tu, boule, că nici nu știi cu cine vorbești!

Și două palme, repezite scurt, congestionează obrajii domnului.

-Sunt proprietar de mașină… Așa ca s-o știi și să te mai amesteci altădată unde nu-ți fierbe oala… și urmează o înjurătură.

Apoi pornește din nou pe Calea Victoriei, satisfăcut.

-Bine i-ai făcut, domnule, sare unul cu gura. Ce avea să spuie că șoferii sunt criminali…

-Cum bine? Se înfurie altul din grupul numeros ce staționează în fața sucursalei Băncii Bercovitz, parcă nu-i așa? Niște bandiți, d-le… Toate haimanalele se fac șoferi…

Discuția continuă aprinsă, formându-se la un moment dat două tabere. În timpul acesta, agentul de circulație, grav ca un feldmareșal de operetă, se hotărăște să intervină cu autoritatea ce i-o dă banda albastră de pe mânecă.

-Domnilor, dați-mi vă rog carnetele dv. de identitate, ca să încheiu procesul-verbal. Numele dv., pronumele, ce meserie aveți?… Și acum, numele doamnelor care vă însoțesc.

Tăcere.

-Dați-mi, vă rog, numele doamnelor care se află în maină… vor fi chemate ca martore.

-Păi bine, dar doamnele n-au văzut nimic, intervine unul din conducătorii mașinei. De altfel, nici eu, nici domnul, nu avem nicio plângere de făcut. Cred că nici nu-i nevoie de process-verbal… Iei o țigară?… Fiindcă, mă înțelegi d-ta. Prefer ca numele doamnei să nu fie trecut în proces-verbal…. Nevasta mea mă crede la birou…

-Și a mea la fel! sare celălalt. Așa că, vezi, d-le agent, mai bin ear fi…

Și strecurându-i în palma întinsă un ghemotoc, ambele mașini pornesc într-un zgomot de fierărie și miros de benzină, salutate surâzător de agentul de circulație care, întorcându-se către cei ce staționează pe marginea trotuarului, le spune încruntat:

-Circulați, domnilor! Circulați! Ce, vreți să opriți circulația?

 

accident în Bucureștiul interbelic agentul de circulație interbelic Bucurestiul interbelic