Pe la 1880 se dãdeau niste lupte atât de înversunate la Bariera Beilicului de lângã Cimitirul Bellu, sau la Bariera Dobroteasa  între contrabandisti si garda comunalã, încât pânã si ziaristul Constantin Bacalbasa era uimit de intensitatea rãfuielilor:

„Bucurestenii de astãzi nici nu-si pot inchipui cã, în chiar capitala României, pe la periferie, se petreceau scene si lupte pe care astãzi le vãd numai în filmele cinematografice. Dar nici chiar bucurestenii de atunci nu cunosteau misterele noptilor din unele cartiere.”

Care era de fapt povestea din spatele acestor încãierãri sãlbatice din mahalale precum Bellu, Vãcãresti sau Vitan?

În anul 1878 s-a hotãrât – pentru cresterea fondurilor orasului –  introducerea unor accize pentru mãrfuri precum untdelemnul, fructele exotice, zahãrul sau spirtul, pentru o vadrã din acesta plãtindu-se o taxã de 7,50 lei (pretul unui ziar „Epoca” din acea perioadã era de 10 bani, ca sã vã faceti o idee). Asa cã numerosi locuitori din apropierea intrãrilor în oras s-au înteles cu fabricantii de spirt din afara capitalei si s-au organizat în echipe care se ocupau exclusiv cu contrabanda, reusind sã-si perfectioneze metodele atat de bine încât câstigurile erau mai mult decât însemnate.

Extrem de ingeniosi, contrabandistii descoperiserã o multime de metode de introducere a spirtului în oras, chiar pe sub ochii controlorilor comunali. Iatã zece dintre cele mai cunoscute trucuri folosite de locuitorii din zonele Bellu, Vacaresti si Vitan:

 

• Gãzarii (pe vremuri, gazul era adus în butoaie, cu carutele) foloseau manevra garnitei cu fund dublu: deasupra- petrolul, la fund- spirtul.

 

• Geamgiii mãsluiau cutiile, introducând într-un compartiment secret un tub de tinichea plin cu spirt.

 

• Lemnarii scobeau trunchiurile mai groase si le umpleau cu acelasi tip de tuburi de tinichea cu spirt.

 

• O bandã de contrabandisti înscena un convoi mortuar, cu tot tacâmul: bocete, lacrimi si preot. Sicriul, în schimb, era ticsit de cutii pline cu spirt.

 

• O multime de femei însãrcinate voiau sã intre în oras, ascunzând sub rochiile largi niste burti convingãtoare, confectionate din cutii cu spirt.

 

• Alte femei purtau în brate, cu multã dragoste, butoiase cu spirt, care scoteau un sunet asemãnator scâncetului unui copil, dacã erau lovite cu palma.

 

• Când transportul era prea mare ca sã se mai încurce cu siretlicuri, contrabandistii intrau pur si simplu în oras, luptându-se cu gardienii, care erau oricum insuficienti. Cum mari suprafete de pãmânt de la periferie erau acoperite cu vii, paza era extrem de greu de fãcut, ceea ce usura misiunea bandelor contrabandiste.

 

Abia in 1903 s-a renuntat la aceste accize, care oricum erau evitate de cam toti comerciantii. Chiar si carciumarii descoperisera o metoda de a insela statul, o metoda care a dus de altfel la largirea limitelor orasului. Puteti citi aici despre cum au reusit carciumarii sa mareasca Bucurestiul.

 

Sursa: „Bucurestii de altadata”, Constantin Bacalbasa

accize comunale Cimitirul Bellu Constantin Bacalbasa contrabanda la Bellu contrabanda spirt mahalagii contrabandisti