Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

30

septembrie 2019

0

COMENTARII

Grădinile de altadată de pe Văcărești – Pomul Verde, Crebs sau Steaua Roșie vă spun ceva?

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Văcărești, Povești din vremuri vechi

Grădinile
Du povestea mai departe...

Mă știți pe mine, scotocesc pe oriunde, doar, doar găsesc vreun subiect pe care n-am apucat încă să-l demasc. Nu orice subiect, desigur, ci doar cele care au, măcar tangențial, legătură cu frumosul nostru Berceni. Am scris ceva mai demult despre trei dintre gradinile de vară de pe Văcărești, iar azi revin cu o a doua parte a acestui subiect, căci sunt mai multe localuri demne de consemnat. Sursa este, ca și data trecută, cartea ”TEATRELE DIN GRADINILE DE VARA ALE BUCURESTILOR DE ALTADATA”, scrisă de Vera Molea și publicată în 2011 la editura Biblioteca Bucurestilor.

Când spui grădină, te gândești, nu-i așa, la o terasă unde vine lumea, vara, să se răcorească servind o bere, ori un spriț, ori o bragă. Nu-i chiar așa, căci pe vremuri, adică sfârșitul secolului 19 – începutul secolului 20, toate grădinile despre ca voi vorbi mai departe aveau scena pentru spectacole „live” și reprezentații teatrale.

Deci, să trecem la treabă:

Grădina „Steaua roşie”

„Grădina „Steaua roşie” a fost situată în Calea Văcăreşti. Scena acestei grădini era frecventată, îndeosebi, de trupele evreieşti. Dar nu au lipsit nici cele româneşti, după cum aflăm din memoriile lui Const. Nottara. Renumitul actor a jucat în vara anului 1875 în spectacolele: O toaletă neisprăvită, Socrul unui ginere, Fata lui Kir Trancu, 1 aprilie-stil nou.”

Grădina Berăria „Crebs”

”Grădina Berăria „Crebs” se afla în Calea Văcăreşti, în mahalaua Jignitza, şi aparţinea unui anume Crebs, de unde şi numele grădinii. În 27 iunie 1864, un elev de la Şcoala Dramatică, Simion Bălănescu, cerea pentru a doua oare autorizaţie autorităţilor în vederea deschiderii unei stagiuni de vară la Berăria „Crebs”. O luna mai târziu, în iulie 1964, stagiunea s-a deschis.”

Grădina Comercială

”Grădina Comercială era situată în Calea Văcăreşti, nr. 24. In luna mai 1900 patronul grădinii, F. Fränkel, cerea autorizaţie de funcţionare în vederea susţinerii unor spectacole muzicale de către o trupă italiană. Aceasta avea în componenţa sa 10 artişti care cântau la vioară şi mandolină şi era condusă de Maffiodetti Giovanni. Intrarea în grădină era 50 de bani.”

Grădina Pomul verde (fostă Tomis)

”Grădina Pomul verde (fostă Tomis) era situată în Calea Văcăreşti, nr. 1. În noiembrie 1878 pe scena improvizată din interiorul restaurantului juca o trupă evreiască din componenţa căreia făceau parte Zillerman, Mogulescu şi Goldstern. În vara lui 1885 dădea reprezentaţii teatrale trupa lui George Bossianu. La Pomul Verde au jucat trupele conduse de I.D. Ionescu şi Avram Golfaden. Mare succes de public a avut Goldfaden cu revista-feerie Sulamita. Pe la sfârşitul anului 1899 Pomul Verde aparţinea doamnei Zinca Spiru Nicolau. Noul antreprenor, Goldstein, a schimbat numele grădinii Pomului Verde în Grădina Aurora.”


Grădina Jignitza

”De evoluţia teatrului Evreiesc, care are rădăcini vechi pe teritoriul românesc, se leagă numele lui Avram (Abraham) Goldfaden. El şi-a început activitatea teatrală mai întâi în oraşele moldoveneşti, apoi a coborât spre Muntenia. Prin 1877 a poposit în Bucureşti, în cartierul evreiesc din Calea Văcăreşti. Aici a găsit o activitate teatrală efervescentă susţinută de trupe vorbitoare de idiş, venite mai ales din Basarabia. Goldfaden şi-a deschis un teatru la „Lazăr Cafegiu” unde a dat douăsprezece spectacole cu piesele sale: Vrăjitoarea şi Şmendrik. În anul 1878, Avram Goldfaden a revenit în cartierul Văcăreşti şi a aranjat o scenă de teatru în Grădina Jignitza de la nr. 10 (mai târziu apare la nr. 16, probabil în urma unei noi numerotări a imobilelor de pe stradă), care aparţinea unui anume Boris Lieblich. Piesele, jucate în idiş, erau scrise şi regizate de Goldfaden.”

Teatrul Nou

”Teatrul Nou Era situat în Calea Văcăreşti, nr. 23 şi a intrat în circuitul teatrelor de vară în 1923. „Intrarea în grădina de spectacol se făcea printr-un arc de triumf împrejmuit de o cafenea în care se bea ceai cu porţia şi cu simigeria în faţa căreia clocoteşte un lighean de gogoşi, plăcinte cu brânză şi vişini şi unde se etalează specialitatea casei: mălai dulce. După ce parcurgi primul arc de triumf, eşti înconjurat într-o grădină de miniaturi – «grădină» intitulată pompos – de fapt o curte cu mese şi scaune legendare, unde se joacă domino, se bea ceai „percuschiă” şi se mănâncă pastramă fumegândă. Luând bilete la casă intri în grădina propriu-zisă a teatrului care nu ştiu cărei cauze se intitulează Nou.”

Grădina Izbânda

”Această grădină a apărut în circuitul teatrelor de vară în 1932. Era situată în Calea Văcăreşti, nr. 21. Primele trupe care au jucat pe această scenă au fost cele evreieşti. Scena de la Izbânda destinată la început oamenilor din cartierul Văcăreşti devine, datorită spectacolelor de bună calitate, un loc frecventat şi de bucureştenii de la „centru”. În august 1940 la Grădina Izbânda se prezentau filme, iar în pauză aveau loc mici spectacole, cum a fost Cabaretul muzical, în zece tablouri, interpretat de actori de la Teatrele Cărăbuş şi Alhambra. A fost ultimul an în care s-a mai consemnat despre acest teatru. Războiul a dus la închiderea acestei grădini de vară.”

Sursă FOTO: ”TEATRELE DIN GRADINILE DE VARA ALE BUCURESTILOR DE ALTADATA”

 

SURSĂ: ”TEATRELE DIN GRADINILE DE VARA ALE BUCURESTILOR DE ALTADATA”, de Vera Molea / editura Biblioteca Bucurestilor

Sursa foto principala: editiadedimineata.ro

Du povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.