Cine ar putea bănui că străduța cu aspect tihnit, străjuită de două rânduri de case îngrijite, pe care o știm acum sub un nume care îmbie la odihnă –Duminicii, a fost inițial botezată în cinstea fiului unuia din întemeietorii cartierului Berceni, Barbu Păltineanu, Dominic?

Chiar așa, strada se numea Dominic la începutul secolului XX, dar locuitorilor (majoritatea fiind oameni simpli, obișnuiți cu nume românești, nu italienești sau mai știu eu de care) le-a venit tare greu la zicere. Destul de repede, Dominic a devenit -chiar și în nomenclatorul stradal- Duminicii.

În ce-l privește pe nașul străzii, ei bine, destinul lui a fost unul deosebit de tragic, iar durerea provocată de moartea lui l-a îndurerat atât de tare pe avocatul Păltineanu, încât și acesta s-a stins în scurtă vreme.

 

Dominic Păltineanu, fiul unuia dintre întemeietorii cartierului Berceni

Dominic Păltineanu era considerat de toată lumea drept o minte sclipitoare și un bărbat curtenitor, compania lui fiind o adevărată plăcere. Avea însă un defect. Lichiorul îl transforma într-un bărbat agresiv, care-și detesta amicul, pe Alexandru Lăzărescu. Deloc întâmplător, acest Lăzărescu era amantul unei tinere fermecătoare, belgianca Margueritte Wallon.

Deja se conturează o intrigă pasională, nu-i așa?

În vara anului 1916, Dominic Păltineanu, pe atunci student, Alexandru Lăzărescu, Margueritte Wallon și alți prieteni se aflau într-o vilă din stațiunea balneară Dinard-Saint-Enogat, jucând pocher și bând lichior.

Am zis lichior? Din păcate da. Dominic nu s-a putut ține departe de alcool și, din nou, ura față de Alexandru a răbufnit. L-a insultat și amenințat ca de obicei, numai că de data asta Lăzărescu s-a retras în camera sa, temându-se de un scandal. I-a cerut Marguerittei să-l însoțească, însă, stupoare! Domnișoara a preferat să rămână alături de Dominic și ceilalți prieteni.

Vă dați seama că numai liniștit n-a stat Alexandru Lăzărescu în cameră, știind că Dominic era cu amanta sa. Așa că a coborât după o vreme și a insistat ca aceasta să vină cu el. A insistat până când i-a scăpat o palmă după ceafa femeii.

Acesta a fost momentul în care s-a dezlănțuit iadul.

Dominic a sărit, împreună cu câțiva amici, în apărarea Marguerittei. Alexandru s-a închis în cameră, a sărit pe fereastră și a fugit, în timp ce ceilalți forțau ușa. Când s-a întors, Dominic -care mai băuse între timp un pahar-două, s-a dus la el să-i ceară socoteală și, mai mult ca sigur, nu i-a plăcut răspunsul amicului său. Altfel nu-mi explic de ce l-a atacat pe Alexandru cu un scaun.

În învălmășeala produsă atunci, s-a întâmplat o nenorocire.

Lăzărescu apucase speriat un cuțit, ca să se apere de Dominic, și i l-a înfipt acestuia în stomac.

Dominic Păltineanu a fost transportat dimineața la spital și, într-unul din puținele momente de luciditate, se pare că i-ar fi spus unei sore de caritate că îl iartă pe prietenul său, Alexandru Lăzărescu, și că e singurul vinovat pentru cele întâmplate, deoarece… a căzut din greșeală în cuțitul acestuia.

A urmat, bineînțeles, un proces care a ținut Europa cu sufletul la gură. Lăzărescu a fost găsit nevinovat, admițând legitima sa apărare, nu doar o dată, ci de două ori. În 1921, mama lui Dominic, rămasă fără fiu și fără soț, a redeschis procesul, fără a obține însă sentința dorită.

 

Surse: „O incursiune în istoriile cartierului Berceni”, Muzeul Municipiului București, lucrare coordonată de Mihaela Murgoci

„Biblioteca marilor procese. Procesul Paltineanu-Lazarescu”, oct. 1923

 

 

catunul Bellu Dominic Păltineanu strada Dominic strada Duminicii străzi din Berceni