Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

12

februarie 2018

0

COMENTARII

Parfumul vieții de cartier în Berceniul anilor 60

Scris de , in categoriaPovești din anii comunismului, Povești din cartier Berceni

Berceniul anilor 60 Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com
Du povestea mai departe...

După ce vechile sectoare colorate ale Bucureștiului au fost reorganizate în opt raioane (Grivița Roșie, 30 Decembrie, 1 Mai, 23 August, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, V.I. Lenin, 16 Februarie) în 1950, zona cartierului Berceni (inclus în Raionul N. Bălcescu) a început să-și schimbe treptat înfățișarea.

Fosta comună suburbană Șerban-Vodă, în care oameni din toate colțurile țării cumpăraseră parcele, ca să fie aproape de capitală, și unde foști ostași fuseseră răsplătiți cu pământuri, a fost electrificată. Construcția de ansambluri de locuințe destinate muncitorilor de pe noile platforme industriale (de exemplu, I.M.G.B.) a sporit odată cu asfaltarea și canalizarea străzilor, însă atmosfera tipic rurală și casele idilice s-au păstrat o vreme, suficient pentru ca mulți dintre bercenarii de astăzi să-și amintească melancolici cum era viața de cartier în Berceniul anilor 60.

Mai exact, să-și amintească împreună cum era pe vremuri, pentru că pe pagina de Facebook, unde am postat imaginile de mai jos (care fac parte din expoziția Istoria Berceniului în imagini, 2014), mulți locuitori ai cartierului s-au întrecut în a recunoaște locurile și-n a depăna povești din tinerețea Berceniului. Și nu numai a Berceniului, ci și a Giurgiului, despre care am spus și-n alte rânduri că-i frate bun cu cartierul nostru, doar se trag amândouă din comuna-mamă Șerban-Vodă (care cuprindea satele Belu și Progresu).

Sunteți pregătiți pentru o călătorie pe drumuri pavate cu piatră cubică și străjuite de copaci cu coroane dese și stâlpi din lemn? Vom vizita farmacia de cartier, aprozarul și alimentara de cartier, croitoria, atelierul de încălțăminte, coaforul și, bineînțeles, bufetul de cartier, acel portal magic care aduna toți bărbații de pe o rază de câteva străzi în ziua de chenzină. Vom vedea niște lucruri pe care cei mai tineri dintre bercenari nu le-au văzut, poate, niciodată înainte: cabina de telefon, sticle de lapte și trotuare fără mașini parcate. Vom vedea o fărâmă de viață care poate fi caracterizată prin multe cuvinte, dar pe care niciunul nu o poate rezuma mai bine decât o face cuvântul liniște.

Vă invit, așadar, în Berceniul anilor 60, iar ghizi ne vor fi chiar locuitorii cartierului și amintirile lor.

 

Farmacia de cartier

 

Berceniul anilor 60

Farmacia 76
Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com

 

Un’ să fie, un’ să fie Farmacia nr. 76? Cărțile de telefon zic adrese diferite: cele din 1958 și 1966 spun că unitatea se găsea pe Olteniței nr. 106, iar cea din 1970 o localizează pe strada Împăratul Traian nr. 66. Și părerile bercenarilor sunt împărțite:

La adresa de care vorbiți, str. Împăratul Traian 66 colț cu str. Prașilei au fost în timp cârciumă, alimentară, carne, nu mai rețin dacă și farmacie, dar după părerea mea farmacia din fotografie seamănă mai mult cu fosta farmacie din capătul străzii Alunișului, colț cu șos. Olteniței, care era amplasată vis a vis de fosta piață Piscului, în prezent intrarea în stația de metrou Brâncoveanu. Seamăna foarte mult cu farmacia din Alunișului, apoi casa din Împăratul Traian era mai lungă în partea dreaptă a fotografiei, aici existând și o ușă de la magazia diferitelor magazine ce au fost aici, iar pentru a intra în incintă trebuia să urci două trepte care nu se regăsesc în fotografie. După amplasamentul clădirii din strada Împăratul Traian, această stradă ar fi în stânga, iar strada Prașilei în dreapta, unde sunt cele două persoane. […] Strada Prașilei era și este o stradă îngustă și, datorită acestui lucru, trotuarul nu a avut niciodată mai mult de un metru lățime, ori aici pare mai lat de doi metri.” (John Bentz)

Țin minte această farmacie cu podele groase din lemn, unde găseai întodeauna un pahar cu apă rece, locuiam pe Secuilor si mă trimiteau părinții dupa una – alta.” (Grigorescu Gheorghe)

 

Berceniul anilor 60

Locația probabilă din Împăratul Traian arată astăzi ca în imaginea de mai sus. Cealaltă clădire, de la intersecția Olteniței cu Alunișului, nu mai există acum.

 

Aprozarul de cartier

 

Berceniul anilor 60

Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com

 

Magazinele acestea în clădiri pe colț! De oriunde ar fi ti se pare ca le-ai văzut si in orasul tău, sunt la fel de pitorești si prilej de amintiri dintr-o epoca ce nu ni se mai pare acum asa de săracă si cenușie! Dimpotrivă, când te gândești că tot ce cumparai din acest Magazin de Legume si Fructe erau numai produse românești si sănătoase, te apucă asa o furie când vezi ce produse sunt in Supermarket!” (Anton Gheorghe)

Interesant, după arhitectură, este o mică vilă modernistă interbelică, are și acel paratrăsnet-catarg inconfundabil al epocii.” (Andreea Apostu)

Clădirea cu aprozarul nu mai există, în locul ei s-a înalțat un mastodont de beton. Aceasta era situată pe partea dreaptă a șoselei Giurgiului, colț cu strada Motrului, la jumătatea stației între Șura Mare și George Bacovia, vis a vis de biserica Buna Vestire.” (John Bentz)

 

Alimentara și croitoria de cartier

 

O Alimentară (unitatea 103) din raionul Nicolae Bălcescu. Din 1968 s-a revenit la împărțirea pe sectoare, deci imaginea pare să fie dinaintea acestui an.
Alături, un atelier de croitorie pentru femei al Cooperativei Meșteșugărești Drum Nou.

 

Berceniul anilor 60

Șoseaua Giurgiului colț cu strada Aron Pumnul  Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com

 

Alimentara copilariei și adolescenței mele, situată pe șos. Giurgiului colț cu strada Aron Pumnul, la stația de tramvai George Bacovia. Pe vremea respectivă pe aici circulau tramvaiele 12 și 17, astăzi 7, 11 si 25. În stânga era o croitorie, iar în stânga croitoriei un magazin de Galanterie-Mercerie-Parfumerie. Această zonă mai era cunoscută sub denumirea La Șatra. Astăzi în locul alimentarei găsim Servicii Funerare, în locul croitoriei un magazin de scule electrice, iar Galanteria-Merceria-Parfumeria s-a mutat în urma cu doi ani după peste 60 de ani de funcționare în aceeași locație. Ca localizare clădirea se află pe șos. Giurgiului la prima stație de la Șura Mare, fostul City Mall Șura Mare sau la o stație și jumătate de cimitirul Bellu, cum mergi spre Piața Progresul pe partea dreaptă. În stânga alimentarei peste șosea se află strada George Bacovia cu casa memoriala a poetului.” (John Bentz)

Deși Bucureștiul azi este modern si cosmopolit, nu mai are parfumul și dulceața de atunci. Și oamenii erau mai naturali, mai vii, cu bune și cu rele. Eu pot scrie 3 romane cu tot ce se întâmpla pe strada copilăriei mele, erau 60 de gospodării si ne cunoșteam unii pe alții, le știam istoria familiilor de la facerea lumii. Acum locuiesc la 2 străzi de unde am copilărit și abia dacă îmi cunosc 3 vecini de pe stradă.” (Aurelian Alexandru)

Mai înainte pe dreapta era prăvălia lui Izmană unde ne mai întâlneam și noi unii cu altii: Pascu, Costel Ciuta, frații Mazăre inclusiv eu și altii din perioada aia.” (Titi Mustațea)

 

Berceniul anilor 60

Din Alimentară, clădirea de pe șos. Giurgiului colț cu str. Aron Pumnul s-a transformat în… Servicii Funerare. 
Sursa: Google Maps

 

Atelierul de încălțăminte și coaforul de cartier

 

Atelierul de încălțăminte e-al lui Costică (așa zice firma), iar alături doamnele-și puteau face coafura (ah, permanentele de altădată) și manichiura. Probabil tot în zona șoselei Giurgiului.

 

Berceniul anilor 60

Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com

 

După reclamă era un mandatar. Pe atunci „dușmanii popprului”. Au fost desființati în 1967. Au fost cooperativizați cu forța. Așa au apărut UCECOM și UCPPB. Amintiri! O astfel de prăvălie coaliza toți membrii unei mici comunități, ceva în genul „fierăriei lui Iocan”. Acolo se adunau, mai ales în duminicile de vară, și discutau chestiunile de pe ordinea zilei. Când mă uit la astfel de fotografii simt un miros frumos de lavandă, buzele-mi sunt atinse de o dulceață de trandafiri, inima îmi bate cu putere…. Amintirile frumoase sunt medicamente. Atunci mâncarea avea gust, vorba era vorba, prietenii erau prieteni, și mai ales omenia era la ea acasă. Acea dezrădacinare a oamenilor cu forța din anii 70-80, demolările abuzive, mutați din casele lor la bloc, au marcat viața părinților noștri, și pe a noastră implicit. Aveam 16 ani prin 1972 când părinții mei au primit o înștiințare prin care erau avertizați de iminenta demolare a cartierului. Până la revoluție ai mei au trăit cu frica-n sân, nici azi nu îmi dau seama cum acest cartier frumos a rămas în picioare. Un mic cartier înconjurat de blocuri, cartierul Mărțișor.” (Aurelian Alexandru)

Să fie pe Stoian Militaru? Să fie spre Apărătorii Patriei? Poate este pe undeva pe lângă Rața Albă. Greu să ghicești.” (Lucica Alexandru)

 

Bufetul de cartier

 

Bufetul Grâușor, șoseaua Olteniței colț cu strada Radului.

 

Berceniul anilor 60

Sursa: Muzeul Municipiului București via cartierulberceni.wordpress.com

 

Îl luam pe tata de acolo la fiecare chenzina. De acolo plecam împreună cu tata și cu sora mea sa ne cumpere dulciuri.” (Aurelian Alexandru)

De aici cumpăram apă minerală, Borsec, Bodoc, Buziaș….când nu găseam la depozitul de vinuri La nea Sandu situat în rând cu bufetul Grâușor în partea dreaptă pe strada Radului, la circa 50 de metri de aici. Nea Sandu era un bătrânel simpatic de circa 1,60 metri înălțime, îmbrăcat cu un halat de doc și în față cu un șorț, care veșnic avea nasul roșu.” (John Bentz)

 

 

Du povestea mai departe...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.