Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

luni

23

ianuarie 2017

5

COMENTARII

Cele mai cunoscute cârciumi interbelice din Berceni

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povesti din Berceni, Povesti din vechiul Bucuresti

Sursa: Ilustrațiunea română, 27 nov. 1935
Transmite povestea mai departe...

Bucureșteanului îi sunt dragi cârciumile, ăsta-i adevărul, mai ales cele de la mahala, unde arde mai tare privirea muierilor și unde sună mai dulce scripca lăutarului. La urma urmei, Bucureștiul ar fi arătat cu totul altfel dacă proprietarii de bodegi nu s-ar fi străduit să scape de plata accizelor, lărgind hotarele orașului. Ca să nu fie nevoiți să plătească taxe pentru alcoolul vândut în București, cârciumarii trânteau o șandrama zece metri mai încolo de granița stabilită de autorități, și astfel s-a întins partea de sud a capitalei până dincolo de Cimitirul Bellu, unde era bariera Șerban-Vodă.

O numărătoare din 1943 zice că-n București erau, nici mai mult, nici mai puțin de 687 restaurante (local mare unde se prepara mâncarea și se servea, alături de băuturi), 381 birturi (restaurante mai mici), 610 bodegi (localuri mici unde se serveau gustări și băuturi), 61 cârciumi (bodegi mai țeapene), 33 hanuri (localuri unde puteai să și dormi). Și cum cartierele boierești din nord colcăiau de plictiseală și fasoane, grosul distracției rămânea în centrul și la periferia orașului.

În cârciumi cu nume care mai de care mai deșucheate, precum Vaca Norocoasă (Apărătorii Patriei), La Borțosu‘ (Grivița), La Leul și Cârnatul (Filaret), Amărășteanu‘ (Văcărești) sau Fata Veselă (Calea Șerban-Vodă), se strângeau grămadă chefliii și petreceau în legea lor.

Când era rost de campanie electorală, candidații țineau discursuri suiți pe butoi, în fața localului, și se prindeau în horă cu alegătorii, hăulind te miri ce cântecel cu iz politic:

Cine-o să voteze steaua

Ghiță, Ghiță!

Peste el să dea damblaua

Ghiță, Ghiță!

Când era rost de femei frumoase, spiritele se-ncingeau și se lăsa cu burți spintecate, iar dacă venea întâmplător eroul mahalalei să bea ceva (fiecare mahala avea eroul ei, după care suspinau toate muierile), ieșea scandal, cu sau fără motiv. Treaba cârciumarului, care încerca să limiteze pagubele, devenea destul de complicată, așa că de multe ori era nevoit să apuce de guler câte-un individ mai agitat și să-l arunce pur și simplu peste prag.

În Berceni, de exemplu, cele mai faimoase cârciumi erau Mandravela, la intersecția Căii Văcărești cu Șoseaua Olteniței, La Banditu, în Apărătorii Patriei, și La Curcan, vizavi de Cimitirul Bellu.

carciuma mandravela sursa Ilustratiunea romanai

Sursa: „Ilustratiunea romana” din 30 oct 1935

MANDRAVELA

La Mandravela, cârciuma lui Costică Alexandrescu, veneau tot felul de oameni, ori din mahala, ori din centrul orașului, ori de la Vãcãreștii de-alãturi, mãnãstirea-închisoare. Mai veneau și de la Bellu, de la cimitir, dar numai viii, cãci morții, oricâtã faimã ar fi avut Mandravela, nu mai puteau fi sculați nici cu aroma mititeilor, nici cu clipocitul vinului ghiurghiuliu. A ajuns până-n zilele noastre povestea unui reporter pe care numai prezența de spirit l-a salvat de la o înfruntare cu Titi Menghină, Spaima Văcăreștilor, care-l bănuia că s-ar uita cam lung la duduița cu care venise.

Sursa: Ilustrațiunea română, 28 septembrie 1932

Sursa: Ilustrațiunea română, 28 septembrie 1932

 

LA BANDITU

Despre cârciuma de pe șoseaua Berceni, a lui Ion Lăzărescu, La Banditu’, ar fi de spus așa: că-ntr-însa se opreau toți țăranii din Giurgiu și Ilfov, veniți în Capitală să vândă fructe și legume, cu toate că în anii de început era doar o cârciumă simplă, în mijlocul câmpului. E drept că nu doar cei cinstiți frecventau localul, ci și hoții, care-și cam făceau de cap pe-acolo, jefuind negustorii sau împărțindu-și prăzile. Comuniștii au transformat-o în 1950 în bibliotecă.

Sursa: Ilustrațiunea română, 13 noiembrie 1935

Sursa: Ilustrațiunea română, 13 noiembrie 1935

LA CURCAN

Și cârciuma de la Bellu a lui nea Gheorghiță, La Curcan, are o poveste cu haz. Jandarmii secției de la Pieptănari își făcuseră un obicei -prost- de a mânca acolo pe gratis, așa că nea Gheorghiță nu s-a sfiit să le servească pe varză niște gâște moarte, culese de pe maidan. De mâncat, jandarmii au mâncat, de plăcut, le-a plăcut, până la urmă toată lumea a fost fericită și sătulă, iar informații despre vreo toxiinfecție alimentară la secția de jandarmi Pieptănari nu am găsit.

 

Surse:

„Bucurestii ce se duc”, Henri Stahl

Ilustrațiunea românã din 30 octombrie 1935

Scânteia din 7 aprilie 1950

Biblioteca Bucurestilor, nr. 6, 2001-articolul „Cartierul Bellu, evolutia lucrarilor edilitare si de urbanizare”, de Florin Dobrescu

Gazeta Municipală : Organ săptămânal de informaţie şi critică edilitară, 12, nr. 565, 14 aprilie 1943

Sursa foto principală: Ilustrațiunea română, 27 nov. 1935

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. Paraschiv Roxana Gabriela
  2. Angela Silistraru
  3. Stefan Liviu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *