Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

marți

19

decembrie 2017

2

COMENTARII

Se poate vizita cea mai veche casă de târgoveț din București, din Calea Șerban Vodă nr. 33

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

casa de târgoveț

Pe Calea Șerban Vodă (fostul Pod al Beilicului, unde Vodă Ipsilanti construise în 1776 un caravanserai pentru a primi dregătorii turci și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane) se găsește o casă de târgoveț veche de peste 200 de ani. Nu e o casă boierească, nu e un conac și nici un palat, e pur și simplu o casă de orășean mai răsărit, un fel de mic burghez, la a cărei structură de rezistență s-a folosit lemn de stejar. Așa se face că a ținut piept atât de bine trecerii timpului, demolărilor comuniste și cutremurelor, dar și zonei mlăștinoase în […]

miercuri

6

decembrie 2017

2

COMENTARII

Povestea stadionului „Voevodul Mihai” din Berceni

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

În anul 1927 a fost inaugurat lângă Cimitirul Pro Patria, vizavi de locul unde strada Stoian Militaru ieșea în șoseaua Olteniței, un teren sportiv pentru „matchuri de foot-ball” (conform ortografiei din acele vremuri). Stadionul a fost numit Voevodul Mihai, în cinstea micului Mihai I, care la nici șase ani a devenit rege peste o țară aflată în derivă (guvernarea efectivă a României în perioada 1927-1930 a revenit totuși unei regențe). Pe acest stadion din cătunul Bellu (din care s-a dezvoltat apoi cartierul Berceni), și-a jucat o parte din meciuri prima echipă de fotbal din România, Olympia București, înființată în anul 1904. Deși pe hărțile […]

marți

5

decembrie 2017

0

COMENTARII

Marele plan al lui Arghezi: ce voia să întemeieze pe Dealul Mărțișorului

Scris de , in categoriaClubul de lectura, Povești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

mărțișor

Când moșia dintre Cimitirul Bellu și Văcărești a fost parcelată, Arghezi a cumpărat aproape patru pogoane de pământ „între o stradă desfundată și marginea dealului”. Planurile lui Arghezi cu dealul Mărțișorului erau de-a dreptul grandioase. Scriitorul voia să atragă și alți condeieri în mahalaua Cărămidarii de Jos, vizavi de Mănăstirea și închisoarea Văcărești. Ansamblul monastic fusese ctitorit de domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat în 1722, iar Arghezi petrecuse aici fără voie un an, încarcerat pentru articolele scrise în „Gazeta românească” în perioada de ocupație germană din Primul Război Mondial. Mai în glumă, mai în serios, Aghezi spunea că și-a ales loc […]

marți

28

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Cum s-a sărbătorit Ziua Națională a României în anul 1906

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

ziua nationala

Chiar dacă din 1990 Ziua Națională a României se sărbătorește la 1 Decembrie (data marchează Unirea din 1918 a Transilvaniei cu România, încheind astfel procesul de făurire a statului național unitar român), vreme de opt decenii ziua cu cea mai importantă semnificație pentru țară a fost ziua de 10 mai. Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite, iar la 10 mai 1877 tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României, după secole de stăpânire otomană. La 10 mai 1881, principele Carol a fost încoronat primul Rege al României. Iată cum s-a […]

marți

28

noiembrie 2017

1

COMENTARII

Crematoriul Cenușa, edificiu inspirat după un monument din Cimitirul Bellu

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

crematoriul Cenușa

Unul din cele mai vizitate monumente din Cimitirul Bellu a inspirat planul construcției Crematoriului Cenușa, din Parcul Tineretului. Este vorba despre Mausoleul Cantacuzino, unde este înmormântat Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit Nababul datorită averii sale colosale), descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu, primar al Bucureștiului (mai 1869 – ianuarie 1870) și prim-ministru al țării (1899-1900, 1904-1907). Realizat de maestrul Ion Mincu, mausoleul Cantacuzino, alături de alte trei monumente din Cimitirul Bellu (Monumentul funerar al generalului Iacob Lahovary, Mausoleul familiei Ghica și Mausoleul fratilor Gheorghieff) sintetizeazã întreaga experiențã a formãrii unui stil național românesc în arhitecturã. Crematoriul a fost realizat, ca o […]

marți

28

noiembrie 2017

2

COMENTARII

Ciuma lui Caragea a intrat în capitală pe la Văcărești

Scris de , in categoriaJurnal de Berceni, Povești din vremuri vechi

ciuma lui Caragea

„…să auzi la Văcărești în sat, din jos de București, cum că s-ar fi primejduit o casă de astfel de bolă, încât s-au dat și foc. După aceasta au mai trecut câteva zile. Socoteam glumă. Alții zicea: minciuni! Până s-au adevărat. În București lumea tot nu credea. Până când începu a să îndeși în luna lui august cât mergea mai rău. Iar când fu la octomvrie să întări o groaznecă morte, care nici nu s-au mai pomenit să mai fi fost vreodată măcar și alocurea.” Așa zicea Ioan Dobre zis Dobrescu, cojocar, țârcovnic și autor al unor însemnări în care […]

miercuri

22

noiembrie 2017

8

COMENTARII

Strada Lânăriei sau povestea străzii care a fost apă

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi, Povestile strazilor din Berceni

Strada Lânăriei e strada aceea cu platani impunători care, din păcate, se tot împuținează. Acum leagă Parcul Carol de bulevardul Gheorghe Șincai, dar în urmă cu un secol ajungea până la Dâmbovița. Și mai înainte, nici măcar nu era stradă, ci… apă. Strada Lânăriei a fost de fapt unul dintre afluenții Dâmboviței, cel de sub dealul Filaretului, care pentru tăbăcarii așezați la sud de biserica Radu-Vodă și mahalaua Broșteni, înspre Kimpu Philareth (cum apare scris în planul maiorului Borroczyn de la 1846-1852) era de mare folos în meșteșugul lor.     Breslașii nu lucrau însă cu prea multă grijă, ci […]

marți

21

noiembrie 2017

1

COMENTARII

Mahalaua Manu Cavafu

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

manu cavafu

Din vechea mahala Manu Cavafu a mai rămas o biserică, în imediata apropiere a școlii profesionale Iosif Rangheț și a Liceului Gheorghe Șincai.   Biserica Manu Cavafu   Istoria acesteia se întinde mult în urmă, până în anul 1815, când cavafii (negustori de încălțăminte de calitate inferioară) care începuseră a se așeza la sud de Slobozia Domnească, aproape de Capul Podului lui Şărban Vodă”, din ,,mahalaua Broşceni”, au vrut să înalțe o biserică. Jupânul Manu Cavafu, „proinstarostele de kavafi” (adică starostele pielarilor din mahala) a cerut îngăduință de la Mitropolitul Nectarie pentru a zidi locașul sfânt „pe locul răposatului Hagi […]

luni

13

noiembrie 2017

0

COMENTARII

Planul Municipiului București cu liniile de tramvai din 1931

Scris de , in categoriaHărți și planuri ale Bucureștiului, Povești din vremuri vechi

Societatea Comunală a Tramvaielor București a publicat în anul 1931 o Dare de seamă asupra activității din anul precedent, din care am extras Planul Municipiului București cu liniile de tramvai din 1931. Printre realizările societății înființate în anul 1909 se numără și finalizarea „legăturii între liniile de tramvai de pe calea Șerban-Vodă, între str. Lânăriei și Cuțitul-de-Argint, în lungime de 939, 745 metri cale dublă” și a „remizelor de vagoane de la depozitul Șerban-Vodă, liniile de garaj necesare și racordările cu calea curentă” și sporirea parcului de vagoane cu încă 84 de bucăți. Cu toate îmbunătățirile aduse de STB serviciilor de […]

joi

9

noiembrie 2017

1

COMENTARII

Harta Bucureștilor dintre anii 1300 și 1831

Scris de , in categoriaHărți și planuri ale Bucureștiului, Povești din vremuri vechi

harta Bucuresti 1831

În cartea istoricului Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre” există o hartă fascinantă a capitalei noastrei. Ne arată care erau hotarele orașului în timpurile lui Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, punctează locațiile vechilor bariere (Șerban Vodă, Dobroteasa, Dudești, Vergului, Iancului, etc), ne indică zonele unde existau grădini și viță de vie, dispărute astăzi, precum erau cele din lungul șoselei Oltenița, ba chiar ne amintește și de vechile cursuri de apă, precum Privalul Cociocului, o gârliță care se desprindea din baltă și se vărsa înapoi în Dâmbovița, pe la fostul Abator. […]