Pe lângă faptul că marele plan al orașului București realizat între 1844-1846 sub conducerea maiorului Rudolf Artur Borroczyn  este cel mai bun instrument de studiu al vechiului oraș, notarea cu exactitate a locuințelor populației și a proprietarilor duce în numeroase ocazii curiosul aplecat asupra documentului într-o stare oarecum bizară. La o adică, se presupune că anarhia edilitară care caracteriza încă din secolul XIX fascinanta noastră urbe n-ar trebui să dea naștere unor chicoteli greu de stăpânit, și cu toate acestea, am râs de câteva ori. Vă arăt imediat ce mi s-a părut amuzant la planul Borroczyn, dar mai înainte… puțină […]

În anul 1934, Ion Lăzărescu, împreună cu soția, a construit o cârciumă a cărei faimă avea să depășească în scurtă vreme granițele cartierului Apărătorii Patriei și chiar ale acelei prime jumătăți ale secolului XX, ajungând până în vremea noastră. I se spunea … La Banditu’   Toți țăranii din Giurgiu și Ilfov, veniți în Capitală să vândă fructe și legume, opreau pentru câteva ore la Banditu’. În anii de început era o cârciumă simplă, în mijlocul câmpului, dar țuica se putea bea și fără fasoane de local simandicos. E drept că nu doar cei cinstiți frecventau cârciuma, ci și hoții, care-și cam […]

Când intri pe strada Cuțitul de Argint dinspre Calea Șerban Vodă, e musai să ridici privirea. Nu mult de tot, până sus, la cer, ci numai până la cel de-al doilea nivel al unei case construite în stil neoromânesc cândva prin anii de început ai secolului XX. O să vezi pe fațada clădirii bătrâne o reclamă care a supraviețuit trecerii timpului, ploilor, zăpezilor și straturilor de tencuială sub care a stat ascunsă în timpul regimului comunist. Acum, din reclama interbelică se mai pot desluși doar câteva cuvinte: „Marele (magazin) ELENA … Aci se găsește tot felul de … Poplinuri de […]

În primăvara lui 1847, Bucureștiul a fost cuprins de un foc sălbatic căruia i-a căzut pradă aproape o treime din clădirile orașului. Printre acestea se afla și hanul lui Mustacov, un ofițer al armatei ruse care-și pusese în gând să rămână în urbea românească, așa că se apucase să cumpere proprietăți. Când principala sursă de venit i-a dispărut însă în marele incendiu, Mustacov și-a vândut terenurile și a părăsit Bucureștiul.     Așa a ajuns bogatul negustor Sperie-Pește să cumpere o bucată de pământ pe Podul Beilicului și să construiască acolo o casă fără seamăn printre clădirile Bucureștilor. Avea un […]

Tare zburdalnică a mai fost Dâmbovița în tinerețea ei. Când o apucau năbădăile, una-două o vedeai că-și umflă apele și dă năvală peste casele oamenilor, ca o zăludă, luând cu dânsa buturugi de-aiurea, căpriorii caselor, albiuțele copiilor și blestemele bucureștenilor deveniți nitam-nisam, marinari. Așa se face că, între mahalaua Cărămidarii de Jos și dealul Șerban Vodă, unde se afla Grădina Bellu și mai apoi s-a amenajat Cimitirul Bellu, s-a format o baltă înconjurată de stuf înalt de aproape 4 metri. Prisosul de apă se scurgea înapoi în Dâmbovița mamă printr-o gârliță căreia i se spunea Privalul Cociocului.     De ce al […]

Toată lumea a auzit de Diana, elixirul despre care se spunea că-ți face bine indiferent ce aveai. Putea să-ți cadă părul, să fii răcit, obosit sau doar plictisit, voiai să te razi sau să te speli pe dinți, frecția Diana era soluția. Ba chiar, dacă rămâneai fără țuică sau altceva de băut, tot frecția Diana te scotea din încurcătură. Dar știați că faimosul preparat era realizat la începutul secolului XX într-un laborator chimic de pe Șoseaua Vitan (astăzi Vitan-Bârzești)? Iată câteva reclame care luau pur și simplu mințile cititorilor și îi trimiteau direct la cel mai apropiat farmacist, ca să […]

Într-un fel, povestea Mănăstirii Radu-Vodă se împletește cu povestea cetății Bucureștilor. Pe colina unde Alexandru-Vodă al II-lea a zidit sfânta așezare, în secolul XVI, au fost făcute descoperiri arheologice care atestă prezența oamenilor încă din paleolitic. În vremea geto-dacilor, zona era un punct strategic de apărare important. Ba chiar și ciobanul Bucur, cel despre care legenda populară spune că ar fi fost primul locuitor al Bucureștilor, tot pe-acolo ar fi construit prima biserică a viitoarei urbe. Egumenii greci care au administrat timp de 250 de ani Mănăstirea Radu-Vodă colectau taxe și de la locuitorii mahalalei Cărămidarii de Jos, despre care am […]

Pentru că am dat întâmplător peste „Istoricul Poliției Capitalei. Fosta Agie”, de Vasile V. Dașkevici, și am descoperit o mulțime de lucruri interesante despre începuturile poliției bucureștene, m-am gândit să împărtășesc cu voi zece dintre acestea. Le-am ales, bineînțeles, pe cele mai neobișnuite sau mai importante, numai bune pentru a ne minuna pe seama lor sau, cine știe, pentru a câștiga vreun concurs de cultură generală. În secolul XVI, rolul șefului poliției revenea Vătafului de Vânători. Se pare că Neagoe Basarab a fost primul Vătaf de Vânători. La începutul secolului XVII, sub Mihnea Vodă, mai mare peste vătafi a fost […]

Cine ar putea bănui că străduța cu aspect tihnit, străjuită de două rânduri de case îngrijite, pe care o știm acum sub un nume care îmbie la odihnă –Duminicii, a fost inițial botezată în cinstea fiului unuia din întemeietorii cartierului Berceni, Barbu Păltineanu, Dominic? Chiar așa, strada se numea Dominic la începutul secolului XX, dar locuitorilor (majoritatea fiind oameni simpli, obișnuiți cu nume românești, nu italienești sau mai știu eu de care) le-a venit tare greu la zicere. Destul de repede, Dominic a devenit -chiar și în nomenclatorul stradal- Duminicii. În ce-l privește pe nașul străzii, ei bine, destinul lui a […]

Unul dintre misterele cartierului Berceni este cel al denumirii străzii Iliaș Vodă, o arteră mititică, cât cinci case, care scoate timidă capul din strada Șoimuș și a fost botezată domnește printr-o decizie din anul 1941. În luna iulie a acelui an s-au modificat dintr-un foc 269 de nume de străzi din comuna Șerban-Vodă (zona Olteniței-Giurgiului de astăzi). O parte dintre străzile rebotezate, mai exact șaisprezece, au primit nume de domnitori, fără alte precizări. Dintre acestea, astăzi mai supraviețuiesc cinci: Constantin Vodă, Grigore Vodă, Ștefan Vodă, Vlad Vodă și Iliaș Vodă. Despre cea din urmă vă voi povesti mai multe în continuare. […]