Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

Povești din vremuri vechi Archive

miercuri

29

martie 2017

1

COMENTARII

Fast-food din Bucureștiul interbelic

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Am citit deunăzi un articol apetisant din Realitatea ilustrata, în care străzile Bucureștiului din 1935 erau lăudate pentru belșugul cu care întâmpinau trecătorii înfometați sau sătui, deopotrivă. În acele vremuri se pare că nici nu era nevoie să intri în restaurant ca să te ospătezi, pentru că găseai de toate „la botul calului”, de la țuiculiță la pește, mititei aromați și deserturi care-ți lăsau gura apă și mai multe nu. „Chioșcurile și rafturile cu fructe de pe străzi sunt de-o bogăție neasemuită. Sute de varietăți de pepeni galbeni, zeci de varietăți de pepeni verzi, pe care omul de pe stradă […]

vineri

24

martie 2017

9

COMENTARII

Poveste cu trenul care făcea Ciuu-ciuu prin Parcul Carol și pe strada Lânăriei

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

În septembrie 1865, compania inginerului englez John Trevor Barkley și a asociatului său, John Staniforth, a primit acordul domnitorului Alexandru Ioan Cuza pentru a realiza prin concesiune linia de cale feratã București-Giurgiu. În 1866, dupã abdicarea lui Cuza, lucrãrile au fost întrerupte de cãtre Adunarea Deputaţilor, cauzând proteste din partea consulului britanic, așa că abia în 1867 a început construcția primei gări din București, la Filaret. În 1869, din Gara Filaret a plecat primul tren, iar la începutul secolului XX s-a construit o cale ferată de-a lungul străzii Lânăriei, care avea menirea să asigure legătura cu uzinele Lemaitre și cu Abatorul Comunal. Așa […]

vineri

24

martie 2017

0

COMENTARII

Meseriașii Bucureștiului de-acum o sută de ani

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Dacă veneai în București, pe la începutul secolului trecut, să-ți găsești norocul, trebuia să dai viguros din coate. Străzile forfoteau de meseriași, de tâmplari, coșari, tinichigii, cizmari, de băieți deștepți și de chivuțe guralive, care se strângeau în diverse locuri cunoscute drept Bursa lucrătorilor, sau Bursa servitoarelor, precum grădina bisericii Sf. Gheorghe, și așteptau să prindă câte un angajament nu prea greu, și nici de prea mare durată, dar bine plătit. E drept, cei mai mulți erau oameni cinstiți și cu frică de dumnezeu, nu se țineau de șmecherii, din contră, munceau din greu de dimineață până seara și abia […]

joi

16

martie 2017

0

COMENTARII

Flăcări și explozii în Parcul Carol, acum o sută de ani, la Expoziția Jubiliară

Scris de , in categoriaPovești din Filaret, Povești din vremuri vechi

În anul 1906, românii au serbat jubileul de 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I printr-o expoziție națională care arăta lumii întregi realizările economice, culturale și sociale ale țării. A fost ales un teren cam mlăștinos, la Filaret, doctorul Constantin I. Istrati a fost numit Comisar General al Expoziției, planurile de arhitectură ale pavilioanelor au fost realizate și executate de arhitecții Ștefan Burcuș și Victor G. Ștefănescu sub îndrumarea arhitectului Ion D. Berindey, în timp ce de amenajarea parcului s-a ocupat Edouard Redont. S-au drenat bălțile, s-au înființat două străzi și s-au stabilit secțiunile pe baza cărora urmau […]

marți

7

martie 2017

0

COMENTARII

De ce se frământau doamnele și domnișoarele acum o sută de ani?

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Să nu care cumva să credeți că femeile secolului trecut nu descoperiseră bucuria de a citi, într-o după-amiază liniștită de duminică, reviste de modă și sfaturi care mai de care mai valoroase pentru activitățile lor zilnice, casnice sau din societate. Doamnele și domnișoarele de acum o sută de ani aflau din publicații precum Moda șic ilustrată, Moda nouă ilustrată sau, pur și simplu, Moda, răspunsuri la frământări cât se poate de complexe: Femeia măritată e bine să fie cochetă, sau nu? Cum faci să nu ți se zărească ciorapii atunci când urci în trăsură? De ce este marea sărată? Cum […]

joi

2

martie 2017

0

COMENTARII

Povești mici din mahalaua Cărămidarii de Jos

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

mahalaua Cărămidarii de Jos

Duzii erau la loc de cinste în mahalaua Cărămidarii de Jos încă din veacul al XVII-lea, când domnitorul Grigore I Ghica a dat poruncă ca aici să fie plantată o grădină mare, numai cu acești copaci ale căror frunze erau taman pe gustul viermilor de mătase. Dar pe lângă meșteșugul creșterii viermilor de mătase, cu care se îndeletniceau îndeobște femeile, mahalagiii stăpâneau bine de tot plugăria, grădinaria și viticultura și, bineînțeles, secretul cãrãmizilor galbene, din lut amestecat cu nisip luat de pe malul Dâmboviței, care ajunseseră renumite în tot Bucureștiul, fiind folosite la construirea hanurilor și caselor boierești. Însă îndeletnicirea de […]

miercuri

1

martie 2017

2

COMENTARII

Povestea piraților Dâmboviței

Scris de , in categoriaPovești din vremuri vechi

Pirații de pe Dâmbovița noastră nu purtau pe umăr nici papagali ciufuliți, nici cârlig în loc de mână, iar de fluturat vreun steag cu craniu și ciolane n-aveau dumnealor vreme. Să fi fost barem un steag cu mațe și ciosvârte de vițel, poate așa s-ar mai fi lăsat înduplecați parlagiii (măcelarii) de pe lângă Abatorul Comunal, dar altfel nu. Munca lor, ingrată, dezgustătoare și periculoasă, nu lăsa loc pentru fanfaronada corsarilor care umpleau cu vârf și îndesat cărțile de aventuri. În 1868, primăria Bucureștilor a hotărât să înființeze un abator comunal modern, și a încheiat un contract cu antreprenorul francez Alexis Godillot. […]

marți

28

februarie 2017

0

COMENTARII

Poveștile Mărțișorului din Berceni

Scris de , in categoriaPovești din cartier Berceni, Povești din vremuri vechi

Ce se-aude acolo? Aloo, ce-i cu toată agitația aceasta, doamnelor și domnilor? A, e 1 Martie, spuneți… A venit primăvara, carevasăzică… Atunci, e de-nțeles. Se deschid zâmbetele. Se aerisesc sufletele. Se colorează obrajii și înmuguresc speranțele. Mărțișorul face lumea mai frumoasă, dar nici lumea Mărțișorului nostru, de pe Dealul Piscului, nu e de lepădat. Dimpotrivă. Am scris de-a lungul timpului câteva articole despre acest colț idilic de oraș, articole pe care vă invit să le citiți, pe rând sau pe sărite, așa cum vă pică mai bine în această zi frumoasă a Mărțișorului:   Poveste despre casa lui Tudor Arghezi, de […]

joi

23

februarie 2017

0

COMENTARII

Mahalaua Vitanului era să dispară de pe fața pământului

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Vitan, Povești din vremuri vechi

Pe la începutul secolului XX, prin casele de la marginea Bucureștiului călca apăsat tuberculoza, îmbolnăvind de moarte familii întregi. Așa stăteau, de exemplu, lucrurile în mahalaua Vitanului, unde directorul unei școli primare afirma, în anul 1934, că 30% din copii erau tuberculoși. Situația era atât de gravă încât, în unele case, nu doar toți copiii, ci tot restul familiei suferea de această boală, letală în condițiile mai mult decât precare ale comunelor mărginașe ale capitalei. Dacă ați fi vizitat Vitanul atunci, ați fi putut vedea ulițe strâmte, pe unde nu puteau trece mai mult de trei oameni alăturați, latrine primitive care dădeau […]

joi

23

februarie 2017

0

COMENTARII

La talciocul din Vitan, acum o sută de ani

Scris de , in categoriaPovești din cartierul Vitan, Povești din vremuri vechi

Credeați că faimosul târg din Vitan e un tinerel născut în anii 90, a cărui carieră a început de la bișnița cu prespălați, casete trase acasă, rujuri, țigări, șaibe și cutii de cafea aproape expirate, și a ajuns astăzi la… ei bine, bișnița cu aproximativ același gen de lucruri? Ei bine, nu. La Vitan se ținea talcioc și acum o sută de ani, iar bișnița se făcea cu obiecte specifice vremii, roș de buze, cartofi, ațică, flori, rahat, pânzeturi și altele asemenea. Iată ce a scris reporterul Realității ilustrate, Alex F. Mihail, după ce a făcut o plimbărică plină de surprize pe șoseaua […]