În prima jumătate a secolului XIX, în Țara Românească se remarca prin diferite inițiative de urbanism și arhitectură Vladimir Blaremberg, membru al uneia dintre cele mai nobile familii din Franța. Blarembergii se stabiliseră de ceva vreme în Rusia țaristă, iar Vladimir (pe numele de botez Valdemar), ajunsese pe pământul românesc ca ofițer rus. S-a căsătorit cu sora domnitorului Alexandru Ghica, Pulcheria Ghica.

A amenajat, printre altele, Dealul Mitropoliei, iar în 1842 a elaborat planul orașului București. Un document topographic mult mai detaliat și complex a fost realizat patru ani mai târziu de un alt ofițer rus de origine austriacă, Rudolf Artur baron von Borroczyn, însă cel al lui Blaremberg este deosebit prin claritatea reprezentării.

Sunt ușor vizibile ulițele principale ale Bucureștiului, sectoarele colorate și vechile bariere de acces în oraș. Ne explică George Costescu mai multe despre acestea, în lucrarea „Bucureștii vechiului regat”:

„La capetele căilor ce ieșeau spre afară din oraș au fost puse străji zi și noapte pentru cercetarea carelor și oamenilor ce intrau și ieșeau. Posturilor acestora li se zicea bariere, iar străjerilor puși acolo de administrația orășenească, guarzi comunali. Rostul acestora din urmă era acela de-a cerceta și supune cele ce se duceau în oraș, la anumite taxe aczise din care cea mai strașnică era aceia pusă asupra spirtului și băuturilor spirtoase.

Până în 1871 s-au mai adăugat câteva bariere intermediare, printre care și una în Vitan, la capătul căii Dudești, una la Piscul de sub dealul Văcăreștilor și una la Șerban-Vodă, lângă biserica Slobozia.

Guarzilor comunali lumea le zicea „spirtari”, pentru că cea mai mare grijă a lor era să nu se strecoare cumva contrabandiștii cu băuturi spirtoase în oraș. Mai povestește George Costescu despre dumnealor, astfel:

„Erau îmbrăcați cu o uniformă ciudată: chipiu și tunică de infanteriști, pantaloni și cisme de călărași, sabie lungă încinsă pe dinafară pe un centiron lat de piele de care era atârnat un toc cu livorver încărcat și nelipsitul țignal; iar ca sculă principală, o rangă de fier ascuțită la un capăt, iar la celălalt prevăzută cu o brățară de care era ținută în timpul manevrărei ei. Manevra acelei răngi sta în aceia că, pentru control, atunci când avea de-a face cu care încărcate cu paie sau cu fân, ca să nu le descarce, guardul înfigea ranga în încărcătura lor de mai multe ori și din mai multe părți, spre a descoperi ceiace ar fi fost ascuns.”

Iată planul Blaremberg al Bucureștiului, din 1842 (imaginea se mărește):

 

 

Sursa info Vladimir Blaremberg: arhivadearhitectură.ro

Sursa foto principală: „Bucureștiul de altădată”, Nicolae Ionescu, bariera Colentina 1932

bariere vechi București harta veche București plan vechi București