Berceni de Poveste

Povesti din Berceni

marți

6

iunie 2017

4

COMENTARII

Povestea Căii Văcărești

Scris de , in categoriaPovesti din Berceni, Povești din Văcărești, Povești din vremuri vechi

Transmite povestea mai departe...

Una din cele mai vechi artere de circulație ale Bucureștiului, Calea Văcărești arată astăzi cu totul altfel decât în urmă cu cinci sute de ani, și… e normal să fie așa. Totuși, în 1512 nu era deloc ciudat ca prin viile de la Văcărești să se dea lupte grele, cum a fost cea dintre domnitorul Vlad cel Tânăr și oastea turcească. La urma urmelor, pe-atunci Văcăreștii nu erau decât un sat pe care ulterior l-a absorbit Bucureștiul.

Trupele otomane au invadat Țara Românească prin sud și au fost întâmpinate la Văcărești de domnitorul Vlad cel Tânăr și oastea boierilor Craiovești. Din păcate, bătălia s-a terminat cât se poate de prost pentru voievodul nostru, pentru că turcii l-au prins viu și i-au tăiat capul sub un păr.

Ia uitați ce zice istoricul G. I. Ionescu Gion despre aceasta:

„Turcii dederă ajutor Craiovescilor cari veniră împreună cu Pașa la Bucuresci. Se dete luptă la Văcăresci, din jos de Bucuresci. Vlăduț fu bătut și i se tăie capul de Pașă, subt un păr la Bucuresci.”

Ulita Vacarestilor în planul lui Rudolf Boroczyn, 1846

Ulița Văcărestilor, așa cum arăta în planul lui Rudolf Boroczyn, 1846

 

În secolul XX, regăsim Calea Văcăreștilor între Calea Călărașilor și Închisoarea Văcărești (pe porțiunea dintre Bărăție și Fabrica Lemaitre circula doar tramvaiul, iar de la „Lemetru” trebuia să faci „transbordarea” și să iei autobuzul până la mănăstirea-închisoare). Ștrengar, drumul Văcăreștilor trecea la jumătate din stânga Dâmboviței, în dreapta ei, și-o lua puțin cotit spre Mandravela.

 

Calea Văcărești, 1938

Calea Văcărești, 1938

 

Ilustrațiunea română, 30 octombrie 1935

Ilustrațiunea română, 30 octombrie 1935

 

Deși multe din clădirile de pe Calea Văcărești au fost clasificate ca având valoare arhitecturală, în anii comunismului n-au scăpat de tăvălugul demolărilor absurde. Artera de circulație a fost sărăcită de farmecul caselor vechi (unele datau chiar de la începutul secolului XIX) și înjumătățită. Segmentul dintre „Lemetru” și bulevardul Mărășești a fost înglobat în bulevardul Mircea Vodă. Nu a rămas decât bucata dintre Timpuri Noi și Șoseaua Olteniței, iar pe porțiunea de la Abator încoace (povestește Andrei Pippidi), cum era drumul despărțit la mijloc de spațiu verde, se organizau curse de motociclete.

Eh, vremuri.

Surse: „Amintiri de pe Calea Văcărești”, Andrei Pippidi, Dilema veche, nr. 558, 23-29 octombrie 2014

Istoria Bucurescilor, G.I. Ionescu-Gion

Transmite povestea mai departe...

Comentarii

  1. madi
    • Marilena
  2. Vacaresti proprietari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *