Cele mai ciudate povesti din Valea Plangerii
Scris de Marilena, in categoriaPovești din cartierul Tineretului, Povești din vremuri vechi
Sunt atat de multe de spus despre Valea Plangerii, transformatã în urmã cu câteva decenii în Parcul Tineretului, incat va trebui sa le povestesc pe rand ca sa nu fac un talmes-balmes din cea mai fascinanta istorie petrecuta pe pamanturile Berceniului.
Haideti sa vedem mai intai cum aparea Valea Plangerii în ghidul capitalei publicat de V. Miorini, în jurul anului 1923:
Legenda Vãii Plangerii
Demult de tot exista pe locul Vaii Plangerii o manastire, si langa manastire un satuc.
Intr-o noapte, pamantul s-a cutremurat si s-a deschis, tragand in adancurile sale atat lacasul sfant, cat si mica asezare, nemailasand nicio speranta bietilor oameni. Peste ceea ce fusese viata s-a asternut nepasatoare apa, care s-a facut balta cu stuf, de unde i-ar fi venit si numele de Cocioc.
E drept ca, in anii ce-au urmat napastei, o priveliste desfatatoare pentru ochi se-nfatisa pe acele meleaguri, dar prea inspaimantatoare pentru suflet. Turla bisericii se mai putea vedea prin stuf, iar linistea noptilor era tulburata adeseori de voci stranii care pareau a iesi din balta.
Cum s-a format mlastina Cocioc
Din Dambovita cea zvapaiata se trãgea apa mlastinii Cocioc, cãci râul alintat al Bucurestilor avea obiceiul sa se cam umfle când veneau ploile, sa sara din vadul lui si sa inece malurile. Așa se face cã între mahalaua Caramidarii de Jos si dealul Serban Vodã, unde urma sa fie amenajat la jumãtatea secolului XIX Cimitirul Bellu, se formase o balta inconjurata de stuf inalt de aproape 4 metri.
Povestea preotul Mihai Tataram, de la biserica Martisor:
„Pe sub trestii era un mal si o apa fara fund acoperita de radacini si de ierburi.”
Tunelul subteran din Valea Plangerii
Unii dezmint zvonurile care plaseaza sub Parcul Tineretului un tunel subteran secret, care ar face parte dintr-o veche retea de catacombe de pe vremea lui Vlad Tepes, având gura de iesire intr-una din anexele Crematoriului „Cenusa”, construit special în acel loc pentru a o masca.
Insa Florin Dobrescu vine cu o alta legendã a galeriei subterane din Valea Plangerii, în care distingem un obicei al vechilor boieri, printre care si cei din familia Bellu, proprietari ai pamanturilor pe care se afla acum Cimitirul Bellu: refugiul în subteran la vremuri de restriste.
Se spunea cã în preajma Cimitirului Militar ProPatria se casca gura unui tunel zidit cu caramida, care avea iesirea dincolo de Crematoriul „Cenusa”, aproape de gârlita Lânãriei, un afluent al Dambovitei deviat printr-un canal subteran chiar sub strada Lânãriei de astãzi.
Valea Plangerii, sursã de inspiratie pentru povestitorul Petre Ispirescu
Mai stiti basmul „Tinerete fãrã bãtrânete și viatã fãrã de moarte„?
Se pare cã Petre Ispirescu, al cãrui tatã avea o frizerie în apropierea Vãii Plangerii, pe Calea Vacaresti, macinat de gândul imposibilei si absurdei nemuriri, scrie basmul în care Fat Frumos pleacai in cautarea tineretii fara batranete si vietii fara de moarte, promise la nastere. Le gaseste, dar nu le poate pastra, pentru cã pune piciorul, din greșeala, pe pamantul lacrimilor, al dorului si suferintei, în Valea Plangerii, si pierde nemurirea.
Fãt-Frumos sfârșește în bratele mortii care-l astepta in cosciug, si nu ne putem stãpâni un gand fugar, cum ca poate si Cimitirul Bellu, vecin cu Valea Plangerii, o fi avut vreo influenta in scrierea basmului.
Groapa de gunoi din Valea Plangerii
Ziariștii de la revista „Realitatea Ilustratã” și-au facut curaj într-o zi a anului 1930 și au realizat un reportaj pe Valea Plângerii, oferindu-ne câteva imagini sugestive ale gropii de gunoi în care fusese transformatã mlaștina Cocioc. Ar fi de prisos o reinterpretare actualã a acestora, lipsitã de impresiile olfactive conștiincios notate de jurnaliștii interbelici:
„In mijlocul vãii s-a format un adevãrat munte de gunoaie. O regiune întreagã de gunoi, râusoare, pante, sinuozitãti de gunoi, o suprafatã imensã din terenul Capitalei este acoperitã cu cele mai scârnave imunditati. Cu cât pãtrundem mai adânc în imunda regiune, cu atât gâtlejul ni se strânge, sufocat de un miros complex, format din miasme de cadavre, putrede descompuneri vegetale si miros acru.”
Cât despre felurile în care reușeau nevoiașii sã se foloseascã de aceastã matcã infamã a mizeriei, iatã câteva exemple: unii strâng oase putrede, din care se face o pudrã pentru albirea zahãrului, sticle sau așchii de lemn pentru foc, altii jupoaie câini ca sã le foloseascã pieile, altii aduc aici turme de porci, la îngrãșat, iar unii cautã cãrtile aruncate de familiile celor morti de tuberculozã, spre a le vinde la anticariat.
Valea Plangerii- statiune moderna de schi
Peste nici 3 ani de la reportajul „Realitatii Ilustrate”, aflãm cu stupoare din „Ilustratiunea Românã” cã pe Valea Plângerii a fost inauguratã cu un fast deosebit… o pârtie de schi.
Amenajatã fãrã prea multe dureri de cap din partea autoritãtilor, doar „pe ici pe colo, mâna omeneascã desãvârșind opera naturii„, pârtia urma sã includã trei sectiuni: ski pentru începãtori, ski pentru grupa de perfectionare si pârtia pentru sãniutã.
Parcul parcurilor
In „Planul Director de Sistematizare al Bucurestiului” din 1935 se propunea realizarea unui mare „pâlc de verdeata”, în locul unui mai vechi proiect de centurã verde care ar fi înconjurat orasul (deh, nici mãcar în interbelic nu avea capitala prea multi bani), compus din „terenurile comunale si cele particulare dintre calea Serban Voda, calea Vacaresti, sos. Oltenitei, cuprinzând Valea Plangerii, dealul Piscului si al Vãcãreștilor.”
Din nou, groapa de gunoi
In 1940 s-a concluzionat ca parcul parcurilor era prea… prea de tot. Cu razboiul care batea la usa si cu gunoaiele care ne mancau sufletul, pana la urmã Valea Plangerii a fost concesionata Uzinelor Comunale ca groapa de gunoi pentru o perioada de 25 de ani, urmand ca abia dupa aceea sa fie transformata in parc.
Din Valea Plangerii in Parcul Tineretului
In 1965 a început amenajarea Parcului Tineretului. In 8 luni, prin munca „patriotica” a tinerilor, a fost facuta amenajarea de baza, dar de inaugurat s-a inaugurat în 1974. Atunci televiziunea românã a prezentat, în cadrul emisiunii Album Duminical, câteva imagini din parc si din spectacolul desfasurat la Sala Polivalenta, in onoarea celor doua realizari.
Surse: „Biblioteca Bucurestilor”, „Despre teritoriul pe care s-a întemeiat cartierul Bellu şi legăturile sale cu Bucurestii de altădată”, de Florin Dobrescu
Revista „Ilustratiunea românã”, nr 5, 1933 si 19 sept. 1934
Revista „Realitatea româneascã”, nr. 167, 1930
„Planul Director de Sistematizare. Rezumat al memoriului justificativ”, 1935
Undeva la cumpăna anilor 60-70, jos, la,,Şincai”, chiar unde este intrarea în parc, era o pancardă mare din tablă, vopsită în roşu, pe care scria cu litere albe, scorojite, într-o grafie interbelică, Parcul Cocioc. Acolo, însă, era o mlaştină mare, iar accesul se făcea din Calea Şerban Vodă pe aleile de lângă crematoriul uman. Atât era amenjat: aleea din jurul lacului şi aleile spre crematoriu şi spre terenurile de sport din şoseaua Olteniței unde este acum Orăşelul Copiilor. Nimeni nu se plimba acolo. În parc nu întâlneai decât grupuri de copiii din cartierele învecinate veniți la scăldat, infractori căutați de miliție şi oameni fără adăpost. Ultimii, trăiau efectiv pe insula, care nici acum nu este legată de mal. Era singurul loc unde nu puteau ajunge patrulele de miliție călare, prezență constantă în parc. Cociocul era spaima tuturor părinților. Vara îşi lua tributl din greu: săptămânal, cel puțin un copil se îneca acolo. La sfâşitul anilor 60 se desfăşura o campanie prin toate grădinițele (numai la grupa mare, pentru că au găsit înecați şi copii de 5-6 ani) şi şcolile din cartierele învecinate în care milițienii spuneau copiiilor cât de periculos este să te duci în Cocioc neînsoțit de părinții care nici nu voiau să audă de Cocioc. Abia după inaugurarea Parcului Tineretului şi a Orăşelului Copiilor puteai vedea familii cu copii plimbându-se acolo. Rămâne totuşi parcul meu de suflet, unde iarna se umplea de copii veniți la săniuş, iar vara veneau la scăldat, iar cei care cădeau iarna cu tot cu sanie în lac, veneau să-şi recupereze săniile. Cred că şi acum mai sunt câteva sănii pe fundul lacului.
Este adevărat tot ce a ți publicat,inclusiv partea cu tunelurile unde s au găsit arme ascunze de de fugari şi evadați care dormeau în mijlocul lacului pe firele de papură atent împletite ca un pod plutitor.Nu aveau nimic cu copii care le cara mancare..chiar se duceau şi femei.Se inecau pt ca apa era calda deasupra şi gheața la2m ,din cauza izvoarelor supterane…era valea plangerii care ținea pana la noul lac văcareşti.Copii fiind ne petreceam ziua prinzand soparle guşteri si pui de şerpi.Frumoase timpuri ale copilăriei.
Ce De Pitigoi Prindeam Cu Prieten Mai Mare,Cu Mare Experienta De Pasarar,,Printre Tresti Puneam Si Trestia Noastra,,lIn Virf,,Clri,Pitigoiul si Cu Gasca Ne imbogatea in Obor,,Acolo Ni Cumpara ,,Cel Mai Iscusit,Cu Custi,Papagali,,Etc! Linga Drumul intortochet,Ca Un Labirint,,Sa Dat Drumul ,Nebuniei Pe Atunci La Moda,, CROSul Pe Motociclete Puternice,Curse,Nebune,Ptr Noi ,Copii era Gratis,, Ploua,Gropii calzaturiero,Murdari Dar Fericitii Si Cistigatorii si Invinsii Aplaudatii De Puhoil De Lume intaritata Strigind Pe Nume Concurentii! Cind Credeai ca Ai Iesit La Piata Piscului Trebuia sa Sari Un Gard,, Era Pe Locul ,Unde E Acum Parcul ,Copiilor,,Aici Era Stadionul Modern,Pe Atunci,, Constructorul! Terenuri de Tenis,Volei,Fotbal Mici Garsoniera Ptr Cantonament,,Meciuri,,Tarii Aici Ma Du’s Fara Bilet,,La Meciul Ei Era in Campionatul De Volei,, Fabrica Steaua Rosie,Avea Finante sa Tina O Echipa,,Mindria Fabricii Linga Gara Filaret! Era in Cantonament Dormea Aici,Pina La Meci!,, Linga Crematoriu Gard ,Cu Cimitarul Belügst si Cel Militar Era Spitalul De Boli Nfectioase,,Aici Un Prieten,Stoica,,Dupa Meciul De Baschet,,Era La Liceul Sincai,Peste Drum,,Incalzit A Facut Caverna La Plaminii,Baie,Du’s Cu Apa Gheata! Un An Am Venitin Vizita,, Imi era Mila La Toti le Era Frica sa Vina La El,, infettiamoci Se Lua,, De La El Simbata !Duminica intram La 30 De Metri La Casa De Cultura ,Cutitu De Argint! Ce De Lume Toti DIN Fabrici si Uzine Se descarcau Dupa O saptamina Cu Munca Pe Rupte,,, Toate Aceste Locuri Aveau Legatura Pe Dedesübt Cu COCiOCUL Se Deversa,In El Toate Wc,,Mijerile duse In Dimbovita,,Pina La Abator,,Pe CHeiul Ei Pluteau De La Pioneru,Acum Colectv,Atunci Tabacarie,,Mirosea De Inebuneai Pina Cind Ieseai DIN ZonaApoi De La Abator,,Singe,, !groaznic,, In Anii De Comunism Boala In Acea Zona A ras Cartiere,,45 De Ani Daca Prindeai,,Erai Considerat Batrin! Sa Asanat,Mlastina,,Munca,,Detinutii de La VACARESTI!,, Moreau,,in Infectii! Sa Facut,,Polivalenta,,Parcu Copiilor,Sute De Mi Se Cistiga,,Venea Lumea Ca La Meca,,Trenulet Cu Vagoane,,Micut!,Ptr Copii! Si Libertatii Lipit De El Aproape,Cutitu De Argint,!Astronomic,,!Arenele,Romane,,Spectacole,Lumea Traiasca inceppa Sa Prinda Viata,,Lacul Cu Barci ,Vara,Multe Alei ?Pline Cu Verdeata Si Militie,Seara!! Sa Facut Si Mauzoleul! Comunistilor Am Fost La Cherghiu,Dej ,La Leontin Salajan inmormintati Ca Regii Salve De Tun,Coroane,,Mi De Oamenii! Dincolo Mai Tirziu Am Insotit Carul Ca Dorinta A Mariei Tanase ! Venea pe Viilor I Nsotita De Sute De Oamenii,Spre Cimitir,,La Belu Carul Cu Boi,,Frumosii,Marii Albi si Ea Moarta Dar Frumoasa,Dureros,, in Jur ,,COCIOCUL!! In
Am copilarit pe Cocioc. Am facut atletism pe Constructorul. Am jucat tenis la baza de tenis din Contructorul. Am pescuit in Cocioc. Am luat bataie de la tiganii care vroiau undita mea din bambus negru bataie din care am ramas cu o cicatrice de cutit linga barba. Daca nu ma feream imi lua gatul. Am fost la clubul de la Cutitul de Argint si am jucat tenis in terenul de la ISPIF, CU O RACHETA WILSON, de lemn, cu care a jucat Tiriac in finala de cupa Davis, racheta care mi-a daruit-o Carastate Alexei care era antrenorul de cupa Davis a Romaniei. Am sarit gardul in livada lui Tudor Arghezii la furat cirese si fugeam de cainii si paznicii care ii avea. Saream gardul in gradina inchisorii Vacaresti si furam sfecla si cartofi care le coceam in jar ca sa mancam.
AMINTIRI DE NEUITAT.
Am căutat * Cocioc* și mi-a dat această postare. Din ce scrie în ea ,multe îmi sunt cunoscute și le știu și din alte surse. Ce doresc eu , este altceva. * Sunt născut într-un sat la 15- 20 km sud de capitală. ( Dobreni) . Prin această localitate trece o apă ( unii spun stătătoare) căreia localnicii îi spun Cocioc. Are legătură cu Berceni și sudul Bucureștiului. Deși e stătătoare , la podul din mijlocul satului apa curge e* un gârlici* cum spun localnicii. Merge spre sudul statului și nu știu dacă are legătură cu Sabarul. Aș fi vrut mai multe detalii.